CUM NE PREGĂTIM PENTRU SPOVEDANIE? PR. IACHINT UNCIULEAC

Sfaturi duhovnicești

Spovedania să fie scurtă cât podul palmei, concisă.

Nu există păcat atât de mare care să nu convingă iubirea lui Dumnezeu.

Să nu cârtești niciodată împotriva lui Dumnezeu și să nu spui niciodată: „Nu mai pot!”.

Să mulțumești lui Dumnezeu pentru tot ce primești și să nu judeci!

„Frate, îți pare rău că L-ai supărat pe Dumnezeu? Îți pare rău că l-ai întristat pe aproapele? Luptă-te! Asta ți-e ascultarea, ăsta ți-e canonul: nu mai greși, nu-L mai supăra pe Dumnezeu, nu mai supăra pe aproapele! Pe cât îți este cu putință, să fii în pace cu toată lumea. Luptă-te după putere și roagă-te neîncetat!

Să nu apună soarele peste mânia voastră! Pe cât vă este cu putință, să fiți în pace cu toată lumea, cu vecinul, cu fratele, cu sora.

Tată sau mamă fiind, sărută-ți copilul înainte de culcare, chiar dacă el ți-a greșit și nu ți-a cerut iertare. Nu-l lăsa să rămână mâhnit!

Atunci când nu ai cui să ceri cuvânt de învățătură, când simți că trebuie să te mărturisești și nu ai la cine, fă-ți o scurtă rugăciune și întreabă-L pe Dumnezeu: „Doamne, oare este plăcut înaintea Ta ceea ce vreau să fac eu acum?”. Și imediat vei afla voia Lui, pentru că Dumnezeu nu-l va lăsa să cadă în ispită pe cel care pornește la drum cu rugăciune.

Stresul și iureșul vieții

Cumpătarea este adevăratul sigiliu al înțelepciunii creștine. Să avem întotdeauna simțul măsurii! Să nu exagerăm nici în dreapta, nici în stânga. Fără exagerări și extreme! Totul să fie în limitele bunului simț, ale firescului.

Ce ne poate feri de stresurile lumii acesteia? Spiritualitatea creștină. Nu toată lumea înțelege această realitate. În iureșul vieții în care trăim noi, acum, văd că oamenii nu găsesc cele mai bune modalități de a se salva și de a salva societatea pe care o slujim. Mântuitorul spune: „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească și să-și dea sufletul răscumpărare pentru mulți” (Matei 20:28). Deci, iată exemplul: să facem cât mai mul bine pentru alții.

Trebuie să punem mare accent pe cunoașterea de sine, luptând pentru aceasta și să cerem cu insistență în rugăciuni ca Dumnezeu să ne lumineze întunericul sufletelor și să ne dea ajutor pentru a izgoni toată răutatea care și-a făcut cuib în mintea și în inima noastră. Fără cunoașterea de sine și lupta împotriva răului, nu este posibil niciun urcuș duhovnicesc. Să cerem lui Dumnezeu să ne ajute să descoperim și să învingem toate cugetele viclene și duplicitatea din noi!

În timpul slujbelor, trebuie să zici rugăciunea Doamne Iisuse, numai dacă mintea poate fi atentă și la rugăciune, și la slujbă. Altfel, e mai bine să fii atent la ce se cântă și se citește în biserică.

În mintea dreaptă și lucrul strâmb se-ndreaptă, dar în mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă.

Fiecare gândește după cum trăiește și culege roade după cum seamănă, iar de vrăjmașii noștri să ne aducem aminte ca de un prieten, ca de un doctor trimis de Hristos.

Inocența este comoara ascunsă în adâncul inimii noastre, care ne învață să vedem lumea cu ochi curați și să iubim necondiționat.

(Viața Păintelui Iachint, precum și mai multe sfaturi duhovnicești, descoperiți în ultimul Număr al Revistei Atitudini)