SF. ILARION FELEA | CE ÎNSEAMNĂ: FOC AM VENIT SĂ ADUC PE PĂMÂNT?

Să nu ne temem de focul şi războiul pe care l-a aprins în lume cuvântul Evangheliei. El se desfăşoară numai în adâncurile inimii şi se poartă numai cu arme duhovniceşti. Să ne temem mai degrabă când acest foc s-a stins. Unde focul se stinge, acolo se stinge şi viaţa. Unde nu mai arde focul Evangheliei, acolo oamenii dorm.

Lupta dintre păgânism și creștinism

Ştie orice creştin că Sfânta Scriptură este cartea în care se cuprinde cuvântul lui Dumnezeu, adică învăţătura pe care Duhul Sfânt a insuflat-o prorocilor şi Apostolilor prin Iisus Hristos Domnul nostru. În cuvântul lui Dumnezeu avem descoperită înţelepciunea, voinţa şi iubirea lui Dumnezeu. Ca să ne arate ce rost şi ce urmări are cuvântul lui Dumnezeu în lume, Mântuitorul a rostit pilda următoare: Vezi pasajul Evanghelic

În pilda aceasta este vorba de cuvântul Evangheliei şi de lupta dintre păgânism şi creştinism. Iisus Hristos nu a venit în lume să vestească pacea cu orice preţ. El a coborât din slava cerului ca să arunce foc pe pământ: focul Duhului Sfânt care arde nedreptatea şi nimiceşte minciuna; focul care dezmorţeşte sufletele şi aprinde în inimi dragostea de Dumnezeu şi de om.

De atâtea ori vedem inima asemănată cu o flacără care arde: e flacăra iubirii sfinte, care cuprinde inima şi în inimă pe Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat ca să despartă adevărul de minciună,
dreptatea de strâmbătate, binele de rău şi lumina de întuneric.  În acest scop, El a vestit oamenilor Sfânta Evanghelie, apoi le-a făgăduit şi le-a trimis pe Duhul Sfânt, în chipul limbilor de foc (FA 2:1-4), care să-i sfinţească şi să-i înveţe adevărul (In. 16:13).

Războiul duhovnicesc. Focul Evangheliei

Oricând se iveşte în lume o învăţătură nouă, ea este pricină de dezbinare între oameni şi chiar între membrii aceleiaşi familii. Unii sunt pentru, alţii contra. La fel este şi cu Sfânta Evanghelie. Unii sunt pentru ea, alţii împotriva ei, şi astfel se aprinde focul şi războiul e început, dar nu un război cu arme lumeşti, ci un război duhovnicesc, un război care se dă în suflet între gândurile bune şi cele rele,
între Evanghelia Domnului şi cugetele omului: războiul adevărului împotriva minciunii.

Focul Evangheliei, pe care l-a aprins în lume Mântuitorul, arde şi astăzi. El arde atât de puternic, încât luminează şi încălzeşte omenirea întreagă. Din focul acesta primesc toţi creştinii de pretutindeni
lumina, căldura şi harul mântuirii. În foc arde pleava şi se curăţă aurul. Focul este puterea. El mişcă toate maşinile, toate motoarele şi inima omului. Focul Duhului Sfânt mişcă, luminează, încălzeşte şi sfinţeşte sufletul. Focul cuvântului Evangheliei arde patimile şi răutăţile omeneşti. El e ca ciocanul care sfărâmă stânca nepăsării (Ier. 23:29); ca ploaia şi roua: nu se întoarce în cer, fără să rodească (Deut. 32:2; Is. 5:10-11).

El, cuvântul Evangheliei ne judecă, şi acum şi în veacul viitor (In. 12:48). El este ca o sabie de foc, cu două tăişuri, pătrunde până în adâncul inimii (Evr. 4:12). De aceea, omul care a simţit puterea şi binefacerile lui, nu-l mai părăseşte nici cu preţul vieţii.

Să nu stingem focul!

Să nu ne temem de focul şi războiul pe care l-a aprins în lume cuvântul Evangheliei. El se desfăşoară numai în adâncurile inimii şi se poartă numai cu arme duhovniceşti. Să ne temem mai degrabă când acest foc s-a stins. Unde focul se stinge, acolo se stinge şi viaţa. Unde nu mai arde focul Evangheliei, acolo oamenii dorm.

Unde nu se mai dă război duhovnicesc, acolo e stăpânirea întunericului şi pacea morţii; acolo nu mai este mântuire. Nici de focul necazurilor şi al încercărilor să nu ne temem, căci spune un înţelept: „Când bate vântul peste vatra cu jar, se aprinde focul mare… Tot aşa sunt şi încercările şi necazurile. Ele bat asupra sufletului nostru, ca să-l aprindă mai tare, să-l facă mai fierbinte pentru credinţă şi mai vrednic pentru fapte frumoase… Dumnezeu ni le trimite tocmai ca să ne întărească sufletul…”.

Acesta e tâlcul parabolei despre focul Evangheliei. «Fericiţi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc pe el» (Lc. 11:28).

(Extras din cartea „Pildele Mântuitorului, de Preot Ilarion V. Felea”)