Muzica este de sorginte divină
Cu toată responsabilitatea, aș încerca să cântăresc pe rând, câte una din cele șapte arte, urmărind rolul benefic, educațional, constructiv sau al aportului destructiv al artelor, de-a lungul sutelor și chiar al miilor de ani.
Aș începe, desigur, cu una dintre cele mai frumoase, mai sublime și mai emoționale tipuri de artă care este desigur, muzica. Fără îndoială, arta muzicală este una dintre cele mai fine simțiri care izvorăsc din sufletul omului. Chiar îndrăznesc să spun că ADEVĂRATA MUZICĂ este de sorginte divină, din adâncurile ființei omenești și se întoarce tot într-un adânc de suflet omenesc. De altfel, marele dirijor și violonist Pablo Casals spunea că „muzica este felul divin de a spune inimii lucruri frumoase și poetice”.
Muzica, cred că este cel mai dificil element din artă. În proporție de 90%, viața omului se derulează pe un fond muzical. Și dacă încercăm să facem o statistică, privind activitățile de zi cu zi ale milioanelor de oameni, indiferent de nație, vom observa că în fiecare zi, din primele minute ale dimineții până la miezul nopții, în mașina particulară, în tren, în metrou, în avion sau vapoare, oamenii își trăiesc viața în ritmuri muzicale sau privind la emisiunile radiofonice, apoi la cele televizate.
Muzica bizantină – gură a Duhului Sfânt
Sf. Efrem Sirul (alăuta Duhului Sfânt) a scris 1000 de laude și imnuri pe glasuri. Muzica bisericească este numită „gura Duhului Sfânt”. Paradoxal, cu cât ea este mai la îndemână oamenilor, pătrunzând în viața de zi cu zi, devenind un fel de laitmotiv al vieții, pe atât calitățile muzicii de a fi „gura Duhului Sfânt”, așa cum au numit-o în vechime Sfinții Părinți, au dispărut. Și în locul ei a apărut un fel de zgomot care zgârie în mod neplăcut, ba chiar uneori poluează.
Ziceam că muzica aduce în mintea și inima celor care o ascultă, lumea spirituală a creatorului ei, mișcările lăuntrice ale cugetului său și chiar credința lui profundă în Dumnezeu. Sau, în cele mai multe cazuri, ale secolului nostru, ateismul sau satanismul „înnobilat” în mod samavolnic la rangul de ARTĂ.
De la Euterpe, zeița muzicii din mitologie și până în zilele noastre, în toate epocile și păturile sociale, unul din atributele principale ale muzicii a fost inspirația divină, având scopul de a-L preamări din preaplinul inimii, pe Atotcreatorul. Din păcate, nu este locul și timpul pentru o disertație asupra istoriei muzicii de inspirație divină. Totuși, pentru a înțelege deplin ceea ce vreau să comunic prin acest comentariu. O să amintesc faptul că, muzica bizantină este rezultatul unei confluențe dintre muzica ebraică prin care poporul lui Dumnezeu Îl preamărește pe Creator, muzica siriacă, ce reprezintă cealaltă parte a Orientului și muzica elină.
Nevoia de Frumos
„Arta este o necesitate umană autentică ca necesitatea de a mânca și de a bea. Nevoia de frumusețe și de creație pe care o întruchipează este inseparabilă de om. Și, fără ea, omul poate că nici nu ar mai dormi sau trăi” (Dostoievski).
Dacă Dumnezeu ți-a dat un dar, ești obligat să-l înmulțești. Este mare păcat să nu-i dai prilejul unei vocații să se împlinească!…
(Extras din cartea „MAICA ECATERINA FERMO. Pagini de Jurnal”)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.