VASILE IAMANDI | DUPĂ BĂTAIE URINAU PE NOI | ORORILE COMUNISMULUI

Nemuritorul Jacques Vasile Iamandi, supraviețuitorul gulagului comunist, care a trecut la Domnul anul acesta, 16 ianuarie, ne relatează unul dintre momentele terifiante care s-au petrecut în temuta închisoare Gherla. Un țăran este crunt torturat de gardieni, doar pentru că nu a vrut să își dea cruciulița de la gât în mâna profanatorilor de cele sfinte. Umilința însă, nu se limita doar la torturi, ci și gesturi incalificabile, de o răutate demonică, cum ar fi acela de a urina peste trupurile lor sfârtecate de bătăi. VASILE IAMANDI | DUPĂ BĂTAIE URINAU PE NOI | ORORILE COMUNISMULUI

Torturile din penitenciarul Gherla

Sunt mulți dintre cei care v-au făcut un rău din acesta apăsat ori s-au comportat inuman cu dumneavoastră? Sunt mulți ca oameni, ca persoane, îi aveți în minte?

Îi am în minte, sunt mulți. De pildă, Șomlea, l-am avut la Gherla, erau doi-trei frați, dar unul dintre ei era un bătăuș și o bestie…

Ce pregătire avea?

Avea 5 sau 6 clase. Îi cunoșteai după cum citeau când veneau să strige o listă cu nume. Era un calvar când începeau: „Bă, care-i…?”. Era și scrisul pe care nu-l înțelegea și el care nu putea citi: „Bă, care te cheamă cu A și cu P, ieși afară!”. Și ieșeau 5. Apoi începea iară, silabisea și până la urmă îți dădeai seama tu pe cine striga.

Deci, aveau probleme cu scrisul, aveau probleme cu cititul. Erau niște brute analfabete.

Absolut! Era ceva de nedescris, un circ, aș putea spune.

Păi, nu erau ei potriviți pentru exterminarea asta?

Ăștia erau niște animale, săracii, erau îndobitociți de alții.

A înghițit crucea ca să nu fie profanată

Ce făcea Șumlea acesta? Cum bătea? Ați avut de a face cu el?

Cu pumnul, cu picioarele. La Gherla, am ajuns în camera unde s-a întâmplat bătaia, după revolta din Gherla care a fost organizată tot de ei ca să aibă un pretext să dezlănțuie bătaia, oficial. Am fost izolat și am stat 6 luni de zile singur. Și când am fost adus la cameră, …  unde era un singur om care părea mai de nădejde.

Era un om cu o pată pe frunte. Nu știam nici cine e, dar fiind de serviciu în aceeași grupă și la vizetă să luăm turtoiul dimineața, când s-a aplecat el să ia turtoiul, avea o ață legată la gât cu o cruciuliță pe care și-o făcuse el din coadă de perie de dinți de la cineva. Și-a dat pâinea ca să-i facă această cruciuliță. Caraliul a vrut să întindă mâna, dar el s-a ferit.

Și caraliul a început să-l înjure: „Dă crucea!”. El n-a vrut să-i dea crucea și atunci s-a închis vizeta, s-a deschis ușa și a intrat caraliul înăuntru.

Ăsta și-a băgat crucea în gură și a înghițit-o: „Băi, voi purtați crucea lui Stalin aici în frunte, eu o am în inimă, nu puteți să mi-o luați!”, a zis acest țăran.

Iar s-a închis ușa, după care după vreo jumătate de oră au apărut 8 caralii și au început bătaia. Și nu am avut de lucru și am întins și eu mâna când dădeau ăia și au început să ne bată pe toți. Ne-a scos afară din celulă, ne-au băgat într-o cameră și ne-au bătut opt oameni, la sânge. Cu picioarele, cu pumnii, cu tot ce apucau. Eram deja întinși pe jos și dădeau în noi cu picioarele că nu mai era nevoie să se aplece. Iar în momentul când au vrut să plece, au urinat pe noi. Mai era și o tinetă cu murdărie pe care au răsturnat-o peste noi. Au închis ușa și au plecat.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 66)