PROFEȚIA PR. IOAN IOVAN DESPRE CATEDRALA DIN ÎNCHISOARE

Ascultați un cuvânt cutremurător și sfânt despre o profeție care sintetizează într-o singură propoziție toată taina sfințeniei născută în temnițele comuniste din România. Profeția Pr. Ioan Iovan este relatată de către ucenicul acestuia, un alt cavaler al suferinței în Hristos, părintele Valerian Grecu. PROFEȚIA PR. IOAN IOVAN DESPRE CATEDRALA DIN ÎNCHISOARE

„În închisoare am pus mâna pe Dumnezeu”

Dragii mei, ce dulce este Dumnezeu! Mântuitorul i-a spus Sfântului Apostol Petru: ,,Când vei îmbătrâni, te vor duce alții unde nu vrei”. Eu sunt sărac în cuvinte, dar suferința mi-a completat toate lipsurile, ea nu m-a ocolit. Suferința este cea mai folositoare către Împărăția lui Dumnezeu. Nu m-am gândit ca o să ajung aici, în mijlocul dumneavoastră eu, un vierme și nu om ce sunt. Duhovnicul meu, Părintele Ioan Iovan, spunea: ,,Nu vreau și nu pot să uit închisoarea. Acolo am trăit cele mai înălțătoare momente din viața mea. Acolo m-am născut din nou, a doua oară. Și mi-a dat Dumnezeu o părticică să sufăr pentru neamul meu omenesc”.

Ar trebui ca soarele să stea, timpul să stea, ca să vorbesc despre țara mea, pe care o iubesc mai mult decât pe mine. A fost ușoară închisoarea pentru că am fost cu Dumnezeu. Acolo am pus mâna pe Dumnezeu, L-am văzut, L-am pipăit. Noi umblăm astăzi după minuni, să-L vedem pe Dumnezeu, să vedem sfinți.

Dragii mei, Sf. Ioan Gură de Aur spune: ,,Minunea cea mai mare este să ne schimbăm viața”. Dacă ne schimbăm viața, acest lucru este mai mare decât dacă ai învia un mort. Să fiți inimi înflăcărate! Vă vorbesc din inima mea, rup din sufletul meu ca să intre în sufletele voastre. Vrea Dumnezeu să întoarcă plaga de la noi. Eu nu plec din România mea, este grădina Maicii Domnului, iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este ocrotitoarea neamului nostru românesc. Am scăpat de multe ispite grele, rugându-mă la ea, rugându-mă la sfinți.

Eu zic așa: „Doamne Iisuse Hristoase, Maică Curată, cu toți sfinții laolaltă, miluiește lumea toată și pe mine, păcătosul și spurcatul”. Aceasta este rugăciunea mea, asta este bucuria mea. Cea mai mare bucurie a mea este că nu mi-am trădat credința și neamul meu românesc.

Profeția Pr. Ioan Iovan către Pr. Daniil Sandu Tudor

Mi-aduc aminte că la Aiud l-am întâlnit pe Sandu Tudor. A venit pe la noi când eram în râcă cu Securitatea oarecum ca să pună cuvânt la Patriarh să nu mai facem închisoare. Și a venit cu starețul de la Mănăstirea Neamț și ne-a rugat frumos: ,,Băieți, am puterea să vă scap închisoare. Mergeți la mine la Rarău să facem o catedrală acolo?”. Și i-am spus în scurte cuvinte: ,,Noi aparținem de Părintele Ioan Iovan, suntem o pepinieră de-a lui. Cum va spune el, că și Părintelui Cleopa i-a trimis 14 băieți pe care i-a făcut călugări”.

Părintele Ioan i-a spus așa: ,,Ce vreți, părinte Daniel?”. „Vreau călugării de la Sihastru să mi-i dați să facem acolo la Rarău o catedrală!”. Și Părintele Ioan a spus așa: ,,Ce vreți? Catedrală? Catedrală vei face în închisoare din oasele sfinției tale!”. Și atunci Părintele Daniel, cu protopopul, cu starețul au zis: ,,Fie voia Domnului!” și au plecat.

Și l-am întâlnit după 5 ani la Aiud. Și i-am spus: ,,Părinte Daniel, care-i catedrala? Știți, o parte dintre dumneavoastră când ați fost arestați cu Rugul Aprins…”. „Păi, am gândit omenește”.

Noi, toți, care am băut paharul dulce al suferinței, nu ținem mânie. Iertăm, că nu moare omul de suferință. Moare când nu-L are pe Hristos, când nu știe ce e cu el.

„Fiți uniți!”

Dragii mei părinți, dragii mei iubiți, să tresăltați de bucurie că sunteți români, să tresăltați de bucurie că sunteți creștini români! Acum vă spun o durere, fără jenă.

Înainte de a ne lăsa, Părintele Ioan a ținut un cuvânt la maici și acolo a spus așa: ,,Eu mă duc în cer (n-a spus închisoare). De acolo, mă voi ruga să nu vă lipsească rugăciunea Doamne Iisuse, dar vă cer un lucru! Fiți uniți! Fiți în unitate! Unitatea este mai presus ca fecioria!”.

Ce este astăzi, mă doare inima. Este dezbinare. M-am dus cu dl. Danion în Basarabia ca să le vorbesc studenților, viitorilor preoți. Preoția nu este un serviciu. Preoția este o înaltă chemare cu mare răspundere în fața lui Dumnezeu. Noi preoții, călugării, suntem oglinzile dumneavoastră. În noi, trebuie să Se vadă Dumnezeu, în noi să se vadă cerul. Dacă poporul suferă astăzi, dăm vina pe unii și alții, dar vina cea mai mare o purtăm noi, haina noastră, pentru că nu ne facem datoria. Să nu fim doar purtători de haine! Să fim purtători de Hristos!

(Extras din Revista Atitudini Nr. 74)