PR. SILUAN | DEPENDENȚA DE TELEFON AFECTEAZĂ RUGĂCIUNEA

Dependența de telefon

Am ajuns în România și oamenii se minunează că nu avem un telefon mobil cu noi, tocmai pentru că venim dintr-o țară în care vedem câte distrugeri au avut loc din cauza aceasta. Și, culmea, toată lumea acceptă această tehnologie fără niciun fel de discernământ. Și în America toată lumea e poluată, realmente de internet. Este o poluare care, practic, ne îndepărtează foarte mult de Dumnezeu, în special mintea.

Oamenii nu se mai roagă, nu mai spun rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase…”. Oamenii sunt distrași mereu să vorbească la telefon. Prin internet, oamenii sunt distrași și afundați în drama asta a vieții care, în fond, este una falsă și cu adevărat trebuie să fiți foarte hotărâte în această mănăstire, ca să nu lăsați să intre tehnologia. Fiecare telefon mobil e ca o gheară și fiecare legătură de internet e ca un dinte al satanei.

Noi cunoaștem oameni care se ocupă de designul telefoanelor mobile și privesc cum lucrează ele asupra minții. În clipa în care devii dependent de aceste lucruri, e ruptă legătura cu Dumnezeu. Este un rău pe care îl vedem foarte frecvent în America și care, din nefericire, este răspândit în toată lumea. Rezultatele nu vor fi imediate ca în America, dar generația care crește acum cu internet, nu se va putea ruga.

Neapărat să păstrați mereu legătura cu Mântuitorul, căci fără asta ne scufundăm în apele lumii…

Să nu avem credința ieftină

În clipa în care am uita părinții care, practic, ne-au fondat mănăstirea și pe cei care au suferit în România atât de mult în secolul XX, pe cei din închisori, credința noastră devine una ieftină, fără valoare. Și dacă aici credința devine una ieftină, atunci ce să zicem noi, cei din America? Va deveni o filozofie oarecare printre toate celelalte care există, nu vom mai fi lumina lumii, nu vom mai fi trupul lui Hristos, pentru că în America noi gândim doar cu mintea.

Nici măcar nu ne putem închipui că avem și o inimă, o inimă profundă, lucru pe care l-am învățat de la Sf. Siluan. Citind-i scrierile, mi-am dat seama că nici măcar nu știm ce este aceasta și starețul Sofronie explică ce este această parte atât de profundă a ființei noastre. Pare că este un lucru pe care îl știe toată lumea ortodoxă, dar indiferent unde ne aflăm, de fapt este o luptă. Deci, această luptă să nu vă descurajeze în niciun fel! Singura mântuire și scăpare este în Hristos.

Comorile Ortodoxiei

Vă rog să vă rugați pentru noi, cei din America, să putem „să înotăm” în continuare și măcar să putem să ne ținem capetele deasupra apei, iar noi ne vom ruga ca Dumnezeu să continue să vă desăvârșească în această luptă a ascultării ca să puteți păstra vie amintirea sfinților. Noi nu am cunoscut mulți dintre sfinții pe care îi aveți aici. Când le spunem americanilor despre România, ei spun: „Oare unde o fi asta, poate prin Africa?”. Însă, aveți mulți sfinți și multe comori aici. Și cu cât le veți face să strălucească mai mult în inimile voastre, cu atât veți fi mai legate de viața ortodoxă. V

Vă rog să mă iertați dacă am spus ceva care ar fi putut să supere pe careva dintre voi, dar trebuie să ne încurajăm unii pe alții în lupta aceasta din viața noastră monahală. E o mare binecuvântare pentru mine și părintele Eufrosin să ne aflăm aici, să simțim rugăciunile Părintelui Justin, să simțim ospitalitatea pe care ne-ați arătat-o și cel mai mult ne bucurăm că am putut să săvârșim o Sfântă Liturghie aici, cu voi. Să fim uniți prin Sfânta Împărtășanie și să creștem prin iubirea lui Hristos!

În mănăstirea noastră din State nu avem internet. Când vin pelerinii și ne vizitează mănăstirea se simt foarte ușurați că au scăpat de presiunea lumească de a fi căutați la telefon, internet și celelalte. Stând la noi, fără semnal, realizează la ce presiune sunt supuși în lumea lor. O resimt ca pe o povară foarte mare și slavă lui Dumnezeu că la mănăstirea noastră putem trăi fără ele.

Gândurile și internetul

În America te definești prin ce faci și noi învățăm că doar existând avem valoarea noastră, așa cum s-a definit și Mântuitorul: „Sunt Cel ce sunt”. În comparație cu simțul acesta al activității din America, noi prin nemișcarea noastră redevenim ceea ce suntem.

Toți Părinții Bisericii spun că nu trebuie să ne confundăm cu gândurile noastre. Problema este că noi ne identificăm cu gândurile noastre și avem impresia că suntem ceea ce gândim. Exact ca și cu contul de Facebook, lumea are impresia că se identifică cu contul de Facebook. Asta e și cu gândurile, mă tot gândesc la asta și la asta și am impresia că sunt ceea ce gândesc. De fapt, ne pierdem liniștea cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. Trebuie să aveți grijă la ce vă gândiți! Nu lăsați sămânța gândului să încolțească în mințile voastre pentru că intră, se dezvoltă, tot crește și ocupă tot spațiul și apoi nu va mai fi deloc har.

(Interviul integral îl puteți citi în Revista Atitudini Nr. 58)