OMUL DUHOVNICESC NU SE TEME DE BOLI | ARHIM. MAXIM

Părintele Arhim. Maxim Kiritsis , starețul Mănăstirii „Sfântul Dionisie” din Olimp, Grecia ne aduce înainte pilda Sf. Porfirie Kavsokalivitul care a preferat să fie operat fără anestezie, fără să se teamă de boală. Concentrarea lui în Rugăciune era atât de puternică încât nici nu a relizat că operația era pe viu. Totodată, pentru noi cei slabi, aflați sfaturi utile cum să răbdăm bolile fără să ne panicăm. OMUL DUHOVNICESC NU SE TEME DE BOLI | ARHIM. MAXIM

Sf. Porfirie și alunița de la cap

Dacă ai o boală mai gravă, cum să nu te descurajezi?

Aceasta poate fi considerată o ispită din afară. Atunci când Îl ai pe Dumnezeu, rabzi și boala. Știți cât de bolnav era Sf. Porfirie? Avea, la un moment dat, o complicație serioasă la față, dar nu arăta nimic, nu vedeai pe chipul lui, suferința. Ceilalți, însă, înțelegeau că are dureri mari. L-a întrebat odată cineva: „Cum te simți?”. Iar el a răspuns: „Cum să mă simt? Așa cum te-ai simți tu, dacă ar atinge cineva un fier încins de fața ta”. Dar el răbda așa. Considera că aceasta este pedagogia lui Dumnezeu.

Odată, a vrut să meargă în Sf. Munte. Avea rană la o aluniță de la cap și, înainte să plece spre Sf. Munte, a mers întâi la doctor ca să i-o scoată. Doctorul i-a zis că nu poate s-o scoată pentru că i s-a terminat anestezicul, iar părintele a insistat: „Nu contează, scoate-o fără anestezie!”. „Ce vorbiți părinte? O să săriți până în tavan!”. „Scoate-o așa!”. În cele din urmă, doctorul a ascultat și a operat alunița fără anestezie și fără ca părintele să scoată vreun sunet. Doctorul a fost foarte surprins, iar după ce a terminat, l-a întrebat: „Părinte, nu v-a durut?”. „Nu știu, nu mi-am dat seama”. „Cum să nu-ți dai seama că te doare?”. „M-am străduit să îmi țin mintea la Dumnezeu și nu mi-am dat seama exact ce s-a întâmplat aici”. Înțelegeți ce putere are rugăciunea? Câte trăiri din acestea nu vedem la părinții sfinți!…

Și sfinții sufereau și simțeau durerea bolii și a trupului

Pilda noastră sunt mucenicii. Astăzi, o prăznuim pe Sf. Anastasia. Pe ea au mucenicit-o, tăindu-i mâinile, picioarele, și așa mai departe. Am fost în Sf. Munte și m-am închinat la moaștele ei. Se vede cum a fost mutilată, se văd rănile. Pe ea, nu a durut-o? Noi dacă ne înțepăm cu un ac, murim. Și ei sufereau și simțeau durerea, dar aveau Duhul lui Dumnezeu în ei și sufereau ca și când ar fi fost în trup străin. Acestea sunt minunile credinței noastre, marile izbânzi ale credinței!

Sunt unii oameni care nu sunt dispuși să se silească pentru mântuire, dar au adesea impresia că nu pot, pentru că nu se sprijină pe ajutorul lui Dumnezeu, ci pe propriile forțe. Nu zice Sf. Ap. Pavel: „Toate le pot în Hristos?”.

Cum să luptăm cu gândurile negative? Ni se pare că lucrurile stau într-un fel, dar în realitate nu este așa.

Acestea sunt distorsiuni ale minții, din pricina obișnuinței minții de a gândi greșit. Este nevoie de multă atenție. Trebuie să-i întrebăm pe cei mai experimentați și să ascultăm de cuvântul lor.

Ne-am dus odată la Sf. Efrem Katunakiotul. Îl cunoșteam îndeaproape. Unul dintre noi a întrebat: „Cum pot să-mi dau seama dacă ceea ce fac este și voia lui Dumnezeu?”. Era un băiat tânăr, începător și se aștepta să-i spună sfântul ce rugăciuni să facă, ca să-i descopere Dumnezeu, voia Lui… În schimb, bătrânul Efrem, care avea experiență, i-a răspuns: „E simplu! Întrebi!”.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 94)