articole, In memoriam, Sfintii Inchisorilor, Temnitele comuniste
P. VALERIAN GRECU | ÎN TEMNIȚE L-AM VĂZUT PE DUMNEZEU
Cauza prigoanelor
Dragii mei, nu știu dacă au mai rămas supraviețuitori de la Târgu-Ocna. Au fost mulți bolnavi cu plămânii, au îndurat foamea, frigul și au fost internați la Văcărești. Acolo, la Văcărești, l-am întâlnit pe părintele Ioan Iovan pe care o parte îl cunoașteți. Și a întrebat părintele pe unul care s-a îmbolnăvit și a venit la el: „De unde vii, măi?”. „De la Târgu Ocna”. „Se face acolo Liturghie?”. „Nu se face, părinte, că nu avem antimis”. Și părintelui Ioan, la arestarea lui, i-a spus Preasfințitul Neculai Popovici care a fost otrăvit și a fost la preoția părintelui Ioan Iovan, în 1949: „Părinte Ioane, dacă nu mai este lumina credinței, vei merge prin temnițe”. Și s-a dus părintele Ioan în temnițe.
În temnițe L-am găsit și eu pe Dumnezeu, acolo m-am născut a doua oară. Și părintele Ioan, la arestare, a pus două antimise: unul cusut pe maiou și unul la brâu și un antimis l-a dat unui tânăr, Romică: „Du-te, măi, și dă-l la preoți să-L coboare pe Hristos”. A venit și a împărtășit aici, în 1957, 2000 de deținuți care mureau de foamea, frigul și torturile care au fost. Ei sunt martirii neamului nostru românesc. Nu greșim dacă ne rugăm la ei, nu greșim față de maica Mihaela, secretara mănăstirii Vladimirești, executată după 9 ani de temniță.
Nu vă temeți!
Dragii mei, dacă mai trăiesc, trăiesc din dragostea dumneavoastră. Să fiți români! Să fiți creștini! Nu vă temeți de diavoli! Nu vă temeți de lume! Să vă temeți de dumneavoastră! În Apostolul de duminică, Sf. Ap. Pavel spune așa: „Fraților, voi sunteți biserica Dumnezeului celui viu și de necurăție să nu vă atingeți”.
O credință neîncercată nu este credință. Și dracii se cutremură. Dacă am fost măturați de prin mănăstiri, a fost pentru că nu le-am meritat. Mi-aduc aminte că la Gherla, când părintele Ioan și alți preoți n-au cedat în nimic, i-au băgat la Zarcă. Dumneavoastră știți ce era Zarca? Pe numai 2000-3000 de locuri eram 12.000 și părintele Ioan a strigat de acolo de la Zarcă: „Hristos a Înviat!”. Și când am început să cântăm cu toții „Hristos a înviat”, am ieșit nu numai din ziduri, ci și din trupuri am ieșit! Acolo am simțit pe Hristos!
Fiți veseli, fiți fericiți! Nu fiți formaliști! Ieșiți din amorțeala asta, ieșiți din căldicelul acesta! Eu sunt fericit că nu mi-am trădat credința și neamul meu românesc. Sunt fericit că pot vorbi aici, la acest sfânt. Să ne rugăm la Sfântul Valeriu care a suferit chinuri, care a văzut pe Maica Domnului, pe îngeri, pe sfinți, care s-a lăsat pe el și a dat altora sănătatea! Ce dulce e suferința pentru noi, e ca un dar divin! Nu vă temeți de suferință! Nu vă temeți de cei ce ucid acest trup, dar ne trimit sufletele în cer!
Când trebuia să mă eliberez, m-au luat la anchetă: „Te eliberezi, treci la colectiv, te căsătorești și termini cu poveștile popești!”. Și atunci m-am ridicat: „Sunt român, sunt creștin, am supt lapte de mamă creștină. Nu-mi trădez credința și neamul meu românesc!”. A venit Decretul, mi-au făcut o caracterizare, m-au eliberat și m-au arestat din nou până a căzut Ceaușescu. Iată-mă, fraților! Cum să nu strig la Dumnezeu când L-am văzut pe Dumnezeu? Îl căutăm pe Dumnezeu? Dumnezeu este în oameni, este între noi.
(Extras din Revista Atitudini Nr. 69)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.