CUM NE PREGĂTEȘTE DOMNUL ÎNAINTE DE ÎNCERCĂRI | ARHIEP. FILARET

Cât de întărită este credința noastră?

«Iisus le-a răspuns: Acum credeţi? Iată vine ceasul şi acum a sosit, ca să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur pentru că Tatăl Meu cu Mine este»(In. 16:31-32).

Înaintea Aceluia care ne vede străfundurile inimii, nu suntem aşa cum ne închipuim că suntem. Domnul le spune ucenicilor că credinţa lor nu va rezista în faţa ispitelor. Şi nu va trece mult – poate doar câteva ceasuri – şi vor fi risipiţi ca o turmă de oi şi îşi vor părăsi Păstorul şi Domnul. Cerescul martor al adevărului le dă ucenicilor partea care li se cuvine şi le aprobă credinţa, dar nu le poate ascunde şi amarul adevăr. Nu le măguleşte iubirea de sine, ci îi smereşte dezvăluindu-le situaţia în care se vor găsi curând (Mt. 26:31; Mc.14:27, 50).

Martorul cel sigur al adevărului mai adaugă la această mărturie şi aceea privitoare la un adevăr bineplăcut atât Lui cât şi lor: că Tatăl ceresc este de-a pururi cu ei. Să nu ne pese că se ridică împotriva noastră toată răutatea pământului şi iadului. Tatăl este cu El şi cu alte cuvinte lucrarea pentru care El a venit în lume nu va fi păgubită cu nimic datorită vrăjmăşiei duşmanilor. Dimpotrivă se va slăvi prin biruinţa asupra răutăţii lumii.

Adevărul trebuie să servească drept temelie ucenicilor în timpul patimilor Lui. Acest adevăr întotdeauna va rodi în Biserica Lui. Oare cum nu pot fi creştinii credincioşi în necazurile lor când cel în Care cred este aşa de aproape de Tatăl ceresc şi este Fiul Său?!

Biruința celor ce cred în Hristos

«Acestea vi le-am grăit vouă, ca întru mine pace să aveţi: În lume necazuri veţi avea. Dar îndrăzniţi, eu am biruit lumea»(In. 16:33). El încheie convorbirea cu ucenicii în acelaşi fel în care a început-o: cu rugămintea de a nu se tulbura în ispite şi de a crede cu tărie în El. Tot ceea ce a fost spus mai înainte de El nu s-a spus decât cu scopul de a crede în El. Nu contează cât de furioasă se va ridica lumea împotriva lor: ei să fie în pace. El a cucerit lumea, lume care nu va avea în ea o origine divină a vieţii şi care după aceea, cu răutate dar şi neputincioasă, se ridică împotriva a tot ceea ce este sfânt.

Biruinţa Sa asupra morţii şi biruinţa Sa asupra răutăţii lumii încă ne stă înainte însă pentru El este atât de mai presus de orice îndoială încât este ca şi cum ar fi avut loc. Înaintea privirii Lui nu există trecut – totul este prezent. Biruinţa Lui asupra lumii nu este doar un stimulent în bătălia noastră cu lumea, ci şi puterea noastră totodată. Cuceritorul lumii îşi va înveşmânta ostaşii în puterea pe care o vor primi crezând în el.

Unul dintre iubiţii Săi ucenici, un martor credincios al cuvintelor sale, spune triumfător: «Şi aceasta este biruinţa care biruieşte lumea: credinţa noastră. Cine este cel ce biruieşte lumea, fără numai cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?»(I In. 5:4-5) şi «Voi de la Dumnezeu sunteţi, fiilor, şi aţi biruit pre aceia; căci mai mare este Cela ce este întru voi, decât acela ce este în lume» (I In. 4:4).

De ne-am putea aminti în vremuri de ispită cuvintele Iubirii cereşti despre ispite. Numele Domnului Iisus este un nume atotputernic care ne dă promisiunea tuturor lucrurilor. Amin.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 15)