Cum l-a tămăduit Sf. Iacov pe IPS Neofit
Aș vrea să mai amintesc două întâmplări. Prima este în legătură cu o problemă de sănătate pe care o aveam la un picior. Sf. Iacov i-a spus despre ea Sfântului David, dar nu m-a făcut bine. Oarecum indignat Sfântul, într-o zi ploioasă, a mers la peștera Cuviosului David, o peșteră aflată la 20 de minute, în pădure. S-a dus acolo, prin ploaie, să se roage pentru mine și pentru alți oameni care aveau probleme asemănătoare.
Căutându-l, pentru a mânca împreună la prânz, am realizat că alergam, deși mă duruse piciorul și nu putusem nici să stau în picioare să cânt, zilele acelea. L-am văzut prin ploaie, am alergat la el. Și el se întoarce bucuros și îmi zice: „Alergi, alergi?”. Îi zic: „Da, acum văd că alerg!”. Îmi zice: „Șții de ce alergi? Am fost la peștera Cuviosului David!”.
Și ce ploua atunci! Ploua mult. Eu, șiret, îndată m-am uitat la pantofii lui, să văd dacă aveau noroi. Și erau foarte curați. Îmi zice: „Ce, te uiți dacă am pantofii murdari de noroi? N-am mers, copilul meu, pe jos. Pe altă cale am mers, în chip duhovnicesc. Îngerul Domnului m-a purtat până acolo!”.
„Și, pentru ce te-ai rugat?”, îi zic. „Pentru tine, ca să te faci bine, cum te-ai și făcut, pentru alți oameni, care mi-au cerut și pentru Ciprul nostru să fie eliberat. Se va elibera Ciprul, copilul meu, și tu vei trăi aceasta”.
„Trebuie să fie război!”
A doua întâmplare despre care vreau să amintesc s-a petrecut atunci când l-a văzut pe prietenul său, Sfântul Ioan Rusul. Și l-a văzut, nu în vis, a mers în pelerinaj la Procopie și, spune el, că a stat la Sfântul Ioan Rusul, care are moaște întregi și care i-a spus: „Ah, Părinte Iacov, vezi toată lumea asta care vine și mi se închină?”.
„O văd”, a spus el. „Mare cinste ți-a dat Dumnezeu să ți se închine atâta lume!”.
„Da”, îi spune, „mulți sunt închinătorii mei, dar puțini sunt prietenii mei, cei care au cu adevărat înlăuntrul lor credința în Dumnezeu”.
Și îi spune: „Cum ți se par lucrurile, Sfinte Ioane?”. Auziți cum vorbesc doi sfinți?! Și îi spune Sfântul Ioan Rusul:
„Ah, Părinte Iacov, trebuie să fie război!”.
„Nu alt război, Sfinte Ioane! Copil fiind în Asia Mică, a fost război”. „Apoi”, i-a zis, „a avut loc cel de-al Doilea Război Mondial, a fost războiul civil. Lumea va avea neîncetat acest blestem?”.
„Nici noi nu vrem să fie război, dar lumea asta nu-și revine din declinul în care se află”.
„Pentru ce trebuie să fie război?”.
Și i-a răspuns: „Pentru nelegiuire, pentru necredință și pentru desfrânare”[1].
[1] Preluat de pe https://corortodox.blogspot.com/2017/12/doua-minuni-despre-sf-iacov-tsalikis.html
(Extras din Revista Atitudini Nr. 94)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.