ASPAZIA OȚEL PETRESCU | RĂZBOIUL ATOMIC

Al treilea val – potopul de foc

Cum credeți că vor arăta vremurile de pe urmă?

Eu cred că părintele Cleopa avea dreptate când spunea că al treilea „vai” va fi cu potopul de foc. Deci va fi o cernere cum au mai fost și după care civilizații întregi s-au prăbușit, pe care bunul Dumnezeu le-a considerat un eșec și pe care, pur și simplu, le-a pierdut. Deci a sosit momentul când Dumnezeu va face o nouă cernere și noi știm după prorociile Sf. Evanghelist Ioan din Apocalipsă, că în această cernere jumătate din oameni vor pieri, vor fi exterminați de îngerii nimicitori, pe care i-am întâlnit pentru prima dată, pomeniți ca atare, de psalmistul David în Psalmul 77. Părintele Cleopa spune că mijlocul material prin care omenirea va fi purificată, va fi potopul de foc.

Deci vrând-nevrând, războiul al treilea mondial va fi un război atomic, nu va fi unul biologic așa cum îl vor ăștia. Ei plănuiesc un război biologic, adică vor trimite tot felul de microbi, tot felul de bacterii, de semințe ale răului ca să nimicească oamenii. Dar războiul acesta nu poate fi controlat, pentru că este destul ca Dumnezeu să trimită o pală de vânt și toate bacteriile acelea să plece exact la cei care le-au trimis. Diavolul, care Îl sfidează pe bunul Dumnezeu, se teme de lucrul acesta și știe că nu-L poate birui. Și de unde cunoaștem că el știe aceasta? Tot din timpul propovăduirii Mântuitorului în Gadara.

Acolo diavolii Îi cer să fie trimiși oriunde, numai să nu fie pedepsiți cu pieirea lor. Și întreabă: «Ce ai cu noi, Fiul lui Dumnezeu?». Deci ei știu Cine este și cu toate acestea Îl înfruntă. Și care este argumentul? Că n-a venit încă vremea. Și aveau dreptate. Nici acum nu a venit vremea. El se grăbește, dar eu cred că graba asta a lui este în favoarea noastră, a celor care sperăm să avem un locușor în rai, din îndurarea lui Dumnezeu și din marea cernere să ne cruțe, să ne țină la Sine și să nu ne lase din brațele Lui.

Cum putem îndupleca pe Dumnezeu?

Vremea pe care a hotărât-o Dumnezeu se va împlini când va rămâne doar un singur drept pe pământ sau în zona care va trebui purificată, pentru că au fost cerneri totale și au fost cerneri parțiale. De pildă, cea mai cutremurătoare cernere parțială a fost Sodoma și Gomora și știm cât de înfricoșătoare a fost. Singura care a scăpat de o astfel de cernere a fost Ninive, dar ce a făcut Ninive nu e în stare să facă nicio populație. Și în Sodoma și Gomora, au venit profeții, dar au fost luați în râs, au fost batjocoriți.

Pe când profetul Iona care s-a dus în Ninive, nu a fost izgonit pentru că conducătorul cetății Ninive era un om drept care nu judeca strâmb, nu făcea nedreptăți și îl respecta pe Iona, ca de altfel toată cetatea. El stătuse trei zile în burta chitului și a ieșit de acolo nevătămat, ceea ce era o minune. Pentru că se știe că în momentul în care chitul înghite prada, o și dizolvă imediat. Are sucuri gastrice atât de puternice încât lichefiază imediat orice victimă pe care a înghițit-o. Ori, pe Iona nu l-a prefăcut în aliment comestibil. El a stat viu acolo și după trei zile a ieșit, prevestind șederea de trei zile a Mântuitorului în iad, după cum spun Sfinții Părinți.

Deci Iona a fost crezut și conducătorul cetății i-a zis: „Bine, eu cred că așa se va întâmpla, dar ce facem ca să ne salvăm? E vreo posibilitate, că noi știm că Dumnezeu nu schimbă nimic din planurile Lui și că nimic din ceea ce a profețit nu se va întâmpla? Și Iona a spus: „Da, așa este, dar există un mijloc prin care Ninive poate fi salvată, deși e foarte greu. Trebuie ținut post trei zile cu pâine și cu apă și greul este că toți trebuie să-l țină. Unul singur dacă nu-l ține face zadarnică strădania celorlalți. Deci dacă ninivitenii se așază la pământ, le pare rău pentru ce au făcut, își cer iertare și cum era ritualul ebraic pe atunci, își pun cenușa pocăinței în cap și postesc trei zile cu pâine și cu apă, Dumnezeu i-ar putea izbăvi, cum știe El”.

Și Ninive a fost salvată. Din câte cunosc eu, este singura împrejurare în care se vede clar că Dumnezeu schimbă planul pe care îl face dintru început pe un preț mare al omului. La niniviteni a fost unitatea în asceza pe care și-au impus-o toți ca ispășire.

Noi dăm putere diavolului

Dumnezeu este Cel care îi va veni de hac diavolului și în vremurile noastre. Erezia cea mai mare a tuturor veacurilor, bunul Dumnezeu o va stinge. Și nu o va stinge cu ușurință. Dumnezeu poate totul, dar este atât de împiedicat de noi, făptura Lui. Nu i-am dat noi puterea nemaipomenită pe care o are diavolul acum? El are atâta energie negativă adunată, încât în câteva secunde toată Terra poate fi făcută țăndări. Deci diavolul este o putere, o forță și Dumnezeu trebuie să-l învingă cu armele Lui pure, curate, cu iubire, nu cu toate vicleniile pe care le folosește „nenumitul” acesta.

Nu e simplu, dar Domnul Iisus a considerat că ne-a cerut puțin, că ne-a cerut permanenta rugăciune și permanentul post și ne confirmă lucrul ăsta în Ghetsimani unde Mântuitorul experimentează întreaga tragedie a omului. Și spune: v-am cerut să vă rugați și n-ați fost în stare să faceți nici lucrul acesta. Deci le reproșează celor mai iubiți Apostoli ai Lui pe care i-a rugat să stea și să se roage cu El și ei au adormit. I-a adormit diavolul pentru că n-au avut putere să-i reziste – și a zis în continuare: «Privegheați și vă rugați căci duhul este tare, dar trupul este neputincios».

Am învățat în închisoare să țin strict la cuvântul Mântuitorului, la ce a spus El. În temniță nu am avut alt mijloc de cunoaștere decât din aducere aminte din ce a spus Mântuitorul și după asta ne-am condus așa cât am putut și a fost bine. Pentru mine este important acum să Îl rog pe bunul Dumnezeu să mă țină în afară de orice primejdie care vine către sufletul meu. Eu habar nu am ce e cu mine. Sunt un împiedicat și un întunecat și asta văd la tot pasul. Deci eu spun, așa cum se ruga Sf. Petru Damaschinul: „Doamne, eu nu știu ce-mi trebuie, consideră-mă un lucru al Tău, fă cu mine ce vrei, numai ține-mă în brațele Tale și mă mântuiește”.

Semnele sfârșitului

Și mai știm clar din istoriile vii ale creștinătății că Duhul Sfânt nu stă alături de duhul satanic. Acolo unde se infiltrează duhul satanic, Duhul Sfânt pleacă plângând cu lacrimi mari, cu suspine mari. Și într-adevăr din punctul acesta de vedere, iadul așa se definește: spațiul din care pleacă dumnezeirea, spațiul golit de Duhul Sfânt. Când va veni clipa sfârșitului, vor fi semne. Maica Domnului, Portărița spune că atunci când va pleca Duhul Sfânt din Muntele Athos, „așa cum am venit, așa voi pleca”.

Nu pot hotărî eu, om de rând, când va fi momentul acela. Voi ști aceasta atunci când Dumnezeu mă va lua și mă va izbi acolo unde trebuie să fiu. Pentru aceasta trebuie să mă rog, să postesc și să priveghez tot timpul. Și cuvântul Domnului nu se poate să nu vină. Nu S-a urcat El pe cruce și nu ne-a arătat în zadar că nu vom urca niciodată pe Tabor, dacă nu urcăm Golgota întâi? Nu a făcut toate lucrurile acestea ca să ofere o lume purificată, curățită, penetrată de Duhul Sfânt, să o ofere „nenumitului”. El va interveni.

Părerea mea este că trebuie să avem răbdare și încredere. Nu trebuie să intrăm în panică și să ne speriem, ca cei care strigă: „Doamne, ce-o fi, ce facem și cum facem că ne pierdem, că pierim?”. Trebuie să știm că Mântuitorul a urcat Golgota ca noi să nu fim așa. El ne-a arătat că trebuie să te ferești din calea răului, nu să te duci în întâmpinarea lui ca chiorul. Mai știm că ce este dincolo de înțelepciune, este vânare de vânt, a spus-o Eclesiastul prin Duhul Sfânt înaintea Mântuitorului.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 51 și din cartea „Aspazia Oțel Petrescu – Interviuri”)