SF. PORFIRIE | SECRETUL BOLILOR

Ascultați un sfat plin de bunătate, al Sf. Porfirie Kavsokalivitul, care ne explică cum putem să biruim boala și să înțelegem rostul bolilor pe pământ? Ce dar de mare preț ascunde Dumnezeu în spatele acestei boli, dar pe care, de cele mai multe ori, nu voim să îl râvnim. SF. PORFIRIE | SECRETUL BOLILOR

Care e folosul bolilor?

Atunci când eram de 16 ani, Îl rugam pe Dumnezeu să-mi dea o boală grea, un cancer, ca să mă doară pentru iubirea Lui și să-L slăvesc în durere. Multă vreme m-am rugat așa. Dar Bătrânul meu mi-a spus că ăsta este egoism și astfel Îl constrâng pe Dumnezeu. Dumnezeu știe ce-o să facă.

Așa că n-am mai stăruit. Vedeți, însă, că Dumnezeu n-a uitat cererea mea și mi-a dat această binefacere după atâția ani!

Mult folos avem din boli, este de-ajuns să le răbdăm fără cârtire și să-L slăvim pe Dumnezeu, cerând mila Lui. Când ne îmbolnăvim, problema nu este să nu luăm medicamente sau să mergem să ne rugăm la Sf. Nectarie. Trebuie să cunoaștem și celălalt secret: să ne luptăm pentru a dobândi harul lui Dumnezeu.

Însă trebuie să vrem să disprețuim boala. Când în sufletul nostru există încurcături, ele influențează trupul, iar sănătatea nu merge bine.

Să nu ne rugăm pentru sănătate

Lucrul cel mai desăvârșit este să nu ne rugăm pentru sănătatea noastră. Să nu ne rugăm să ne facem bine, ci să ne facem buni. Nu buni, adică virtuoși, „să devenim asta, asta, asta…”, ci să dobândim râvnă dumnezeiască.

Să ne lăsăm cu încredere în seama iubirii lui Dumnezeu, să ne rugăm mai degrabă pentru sufletul nostru, pe care îl înțelegem întrupat înlăuntrul Bisericii, împreună cu toți semenii noștri și cu toți frații cei întru Hristos.

Rugăciunile noastre nu sunt ascultate, pentru că nu suntem vrednici. Trebuie să devii vrednic pentru a te ruga. Nu suntem vrednici, fiindcă nu-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Să nu cerem de la Dumnezeu să ne scape de ceva, de boală sau altele sau să ne rezolve problemele noastre, ci să cerem de la El putere și întărire ca să le răbdăm pe toate. Să ne rugăm simplu și lin, fără patimă și constrângere, căci cu cât „vânăm” lucrul pe care îl dorim, cu atât el se îndepărtează.

Așadar, răbdare, credință și liniște. Și chiar dacă noi uităm, Domnul nu uită niciodată și dacă este pentru binele nostru, ne va da ceea ce trebuie și când trebuie. Iarăși, când înălțăm cereri pentru lume, să le spunem tainic, prin rugăciunea care se face „întru ascuns” și nu se vede. Multa împrăștiere nu ușurează rugăciunea. Lăsați telefoanele, comunicările și multele cuvinte cu oamenii. Dacă Domnul nu ajută, ce să facă strădaniile noastre? Îi ajutăm mai bine de departe cu rugăciunea.

(extras din Revista Atitudini Nr. 67)