articole, Sfinți români
ULTIMA ÎNTÂLNIRE CU CUV. PETRONIU TĂNASE | GEORGE CRĂSNEAN
„Cuv. Petroniu Tănase era un mare trăitor”
Mi-aş dori să scriu cele mai frumoase pagini despre asceticul stareţ român, dar ştiu că nu pot face asta pe măsura staturii sale, aşa încât voi spune doar câteva lucruri care m-au mişcat de-a lungul anilor, văzându-le la Avva Petroniu. (Sper să mă ierte pentru lipsa binecuvântării, dar fiindcă oricum se scria despre Avva, am căpătat şi eu îndrăzneală pentru dragostea ce i-o port).
Ştiu că n-a cerut niciodată de la ceilalţi ceva ce n-a făcut el, mai întâi. Dacă unii spun că este prea sever, poţi fi sigur că a fost mai întâi aspru cu el însuşi. „Mare teolog şi mare ascet”, cum mi l-a descris părintele Ioannikios Simonopetritul, Avva este înduhovnicit de rugăciune şi este o mare desfătare să te afli în preajma lui. Nu cred că va uita cineva discuţiile teologice purtate cu părintele la arhondaricul schitului, sau pe una din băncile din curtea Prodromului!
De obicei, unul din pelerini îi ţine calea şi îi cere un cuvânt de învăţătură, iar Gheronda se face că nu observă stratagema şi ne grăieşte răbdător şi dogmatic ore în şir celor adunaţi mai apoi ciorchine în jurul său. Este un mare trăitor şi împlinitor al dogmelor ortodoxe! Din acest motiv, nici nu e nevoie să-ţi vorbească: de-ajuns îţi este să-l vezi şi-ţi vei da seama privindu-l care este calea de urmat, dacă vrei să te mântuieşti.
Nevoințele Cuv. Petroniu
Părintele Petroniu consideră că luxul şi confortul sunt doar pentru trup şi nu înduhovnicesc pe om, aşa încât până şi spălatul rufelor la maşină îl admite doar pentru arhondarul ce are în grijă aşternuturile pelerinilor. Restul obştii, inclusiv Gheronda, (deşi are mai mult de 93 de ani, Dumnezeu să-i dea sănătate!)[1] spală „la mână”! Consideră că orice pogorământ e foarte păgubitor, pentru că slăbeşte rezistenţa în faţa răului şi de aceea duce şi impune (prin exemplul personal) această trăire ascetică.
Până acum câţiva ani părintele Petroniu se ruga la priveghere, stând toată noaptea în picioare! De seara până dimineaţa! Şi dacă stareţul priveghează astfel, cum să stea ucenicii în strană? Să îngenunchezi era o adevărată binecuvântare!
Am întâlnit în Athos călugări foarte râvnitori care mi-au spus că voia Duhului Sfânt este să nu descopere toate lucrările bătrânului spre slava sa, dar că Avva este „sfânt în viaţă”! Dacă e sfânt sau nu, va hotărî Domnul, mie îmi face tare mult bine numai să-l văd şi să mă asigur că există acolo în Grădina Maicii Domnului, purtând de grijă românilor athoniţi.
Ultima întâlnire
A murit Avva al meu!
A murit unul dintre cei mai călugări dintre călugări… Mulţi athoniţi au spus despre Gheronda că este un sfânt în viaţă, numai că ochii noştri sunt ţinuţi să nu-i vedem trăirea! Părintele Petroniu n-a bolit mult: la Bobotează (19 ianuarie 2011), încă mi-a ţinut cuvânt de învăţătură. A aflat de la ucenicul său, părintele Modest (singurul pe care l-a acceptat în preajmă), că sunt în schit şi m-a poftit la chilie. Nu l-am întrebat nimic – mi-ajungea întotdeauna doar să-l privesc – pentru că, dacă-l vedeam, ştiam că este nădejde de mântuire, cât timp trăiau asemenea oameni şi se rugau pentru noi!
Stătea pe patul său aspru de chilie şi a fost singura dată în viaţă când m-a lăsat să-l ţin de mână… Mi-a spus că „s-ar cuveni să avem măsură şi în cele ale praznicelor”. Pentru că Preacurata Fecioară L-a născut pe Cel care avea să ne mântuiască într-un loc sărăcăcios, singură, într-un grajd – nicidecum precum mamele noastre, asistate la naştere în maternităţi. „Să fim cumpătaţi în toate, fiindcă cele peste măsură sunt toate de la diavolul!”.
M-am gândit atunci că îşi va reveni din boală, la fel cum mai făcuse în anii din urmă. Părea mai întremat, dar el probabil că îşi ştia zilele, pentru că la despărţire m-a tras spre dânsul cu ambele mâini şi m-a binecuvântat. (Cine l-a cunoscut măcar în treacăt pe Avva Petroniu ştie cât de mult înseamnă aceasta!).
Grija de a fi împărtășit
Săptămâna trecută, însă (joi 17 februarie 2011), nu s-a mai putut ridica din pat şi nu m-a mai recunoscut. A crezut că a venit preotul cu potirul ca să se împărtăşească! Părintele Modest i-a scris pe un bilet cine sunt şi atunci m-a binecuvântat din pat. Apoi i-a cerut ucenicului să meargă după părintele Clement ca să-l împărtăşească. Aceasta era singura lui grijă a ultimelor sale zile: să fie mereu cuminecat! Şi a rânduit Dumnezeu ca el să se împărtăşească foarte des în vremea sa din urmă…
A fost cel mai aspru şi smerit om pe care l-am cunoscut şi cu toate acestea mi-a dăruit (în felul lui) multă dragoste! Atât de multă încât îmi vine greu să scriu despre el la timpul trecut din cauza lacrimilor… Eu ştiu că Domnul i-a făcut parte şi lui Avva al meu în ceruri. Și-I mulţumesc cu plânsul meu pentru cel care a fost părintele Petroniu Tănase, stareţul schitului românesc athonit, Prodromu…
[1] Mărturia este consemnată în anul 2009, pe când trăia Părintele Petroniu Tănase
(Extras din Revista Atitudini Nr. 76, dedicată Cuv. Petroniu)
Foto credit: George Crăsnean
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.