
Fratele Marin era Maria
Această femeie, care și-a schimbat hainele și numele în Marin, ne-a lăsat un mult grăitor exemplu de răbdare a unei mari asupriri. Ca să poată intra împreună cu tatăl ei după trup în mănăstire, și-a schimbat hainele femeiești și s-a îmbrăcat bărbătește. Așa s-au făcut amândoi monahi fără să mai știe altcineva că Marin este Maria.
Învinuită pe nedrept
O dată, găzduind împreună cu alți frați călugări în casa unui om, „Marin” a fost învinuit că a stricat fecioria fetei găzduitorului. Fără să se supere, Maria a primit ocara și asuprirea. A recunoscut și a mărturisit acel mare păcat, pentru care a fost izgonită din mănăstire, și trei ani de zile s-a ostenit, cum a putut, să crească acel copil născut din nelegiuire.
Adevărul însă nu poate fi îngropat. După ce s-a canonisit mult și greu cu creșterea copilului, „Marin” a fost primit iarăși în mănăstire, cu copilul. Iar când a murit au cunoscut toți că mult asupritul și năpăstuitul Marin este femeie.
Tot atunci, fiica găzduitorului, care asuprise pe Marin, mustrată de conștiință, a mărturisit că tatăl copilului fusese un soldat nelegiuit. Auzind acestea, călugării mănăstirii care și ei o asupriseră și o numiseră ticăloasă pe cea cuvioasă, acum se minunau de răbdarea ei și au început a o cinsti și ferici, ca pe o sfântă.
(Extras din „Cuvantari la Vietile Sfintilor” de Preot Ilarion V. Felea VOL I”)


Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.