LIMBAJUL INFLUENȚEAZĂ GÂNDIREA | IOAN VLĂDUCĂ

Legătura dintre limbaj și gândire

„Cercetările realizate în ultimele decenii arată că limba răspunde foarte mult de modul în care se dezvoltă creierul. Într-un fel arată creierul unui oriental care are o limbă bazată mai mult pe simboluri, pe metafore, și altfel creierul unui anglo-saxon care se bazează mai mult pe silogism, pe discurs. De aceea, filosofia pozitivă s-a născut în Anglia, nu s-a născut în China sau în Orient.”[1]

Limbajul și gândirea se află într-o strânsă legătură. Influența este bidirecțională. Gândirea acționează asupra limbajului, iar limbajul acționează asupra gândirii. Acest tip de legătură există între toate componentele psihicului uman, fapt care ne permite să considerăm că psihicul este un sistem.

„Caracteristica fundamentală a sistemului psihic uman o reprezintă caracterul său interactiv, interacționist. El este un sistem prin excelență dinamic, neaflându-se aproape niciodată într-o stare de echilibru perfect, dar nici excluzând posibilitatea unei perioade de relativă stabilitate. Indiferent însă de starea în care se află, interacțiunea elementelor, a părților, structurilor, subsistemelor sale, este modul lui curent existențial. Este greu să ne imaginăm o parte a sistemului independent de altă parte a sa. Caracterul interacționist al sistemului este demonstrat de faptul că nivelul de dezvoltare a unei părți depinde de nivelul dezvoltării altei părți.”[2]

Limba română de la televizor

Dezvoltarea gândirii permite dezvoltarea limbajului; reciproc, dezvoltarea limbajului favorizează dezvoltarea gândirii. Între cuvântul mintal și cuvântul rostit există un izomorfism. „Limba română este o limbă bogată. Dar ea trebuie într-adevăr învățată în potențialele ei. Din păcate, limba română de la televizor nu mai este limba română. Este o reminiscență de limbă românească; de multe ori avem de-a face cu o măscăreală, cu o caricaturizare a limbii române.”[3]

Această caricatură se întipărește în minte și distruge structurile semantice sănătoase, autentice, înlocuindu-le cu structuri distorsionate și simpliste. La denaturarea și sărăcirea limbii române se adaugă influența nefastă a limbii engleze, învățate intensiv încă de la 3-4 ani și exersată la televizor și pe internet. Consecințele sunt foarte grave. Adolescenții – în mare parte – nu mai gândesc românește fiindcă nu mai au structuri mintale românești.

Așa cum spunea Simion Mehedinți, a educa înseamnă a integra pe copil în neamul din care face parte.

De aceea, pentru salvarea neamului nostru avem nevoie de o educație românească autentică, la baza căreia trebuie să stea Limba română, Logica, Ortodoxia, Arta și tehnica tradițională românească, Istoria neamului românesc și Geografia patriei.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 25)

Bibliografie

Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005.

Sfântul Ioan Damaschin, Logica, Ed. Sim Art, Craiova, 2007.

Ernest Bernea, Trilogie pedagogică, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002.

Simion Mehedinți, Ce trebuie să cugete un român despre țara și nația română, Ed. Viața Românească, București.

Simion Mehedinți-Soveja, Altă creștere. Școala muncii, Ed. Axia, Craiova, 2003.

Ioan Nicola, Tratat de pedagogie școlară, Ed. Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1996.

Dumitru Stăniloae, Naționalismul în cadrul spiritualității creștine, în «Telegraful Român», nr. 36, 1936.

Dumitru Stăniloae, Idealul național permanent, în «Telegraful Român», nr. 4, 1940.

Dumitru Stăniloae, Rolul Ortodoxiei în formarea și păstrarea ființei poporului român și a unității naționale, în «Ortodoxia», XXX, nr. 4, 1978.

Dumitru Stăniloae, Vechimea și spiritualitatea termenilor creștini români în solidaritate cu ale limbii române în general, în «Biserica Ortodoxă Română», XCVII, nr. 3-4, 1979.

E.C. Stewart, M. Bennett, American Cultural Patterns, Intercultural Press Inc, 1972.

H.C. Triandis, E.M. Suh, Cultural Influences on Personality, Ann. Rev. Psychol., 53, 2002.

Ioan Vlăducă, Dictatura pseudo-științei, Fundația Justin Pârvu, 2010.

Ioan Vlăducă, Pagini din istoria neamului românesc, Fundația Justin Pârvu, 2012.

[1] Prof. dr. Virgiliu Gheorghe, interviu realizat în septembrie 2012 la Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni.

[2] Prof. univ. dr. Mielu Zlate, Introducere în Psihologie, Ed. Polirom, Iași, 2000, cap. IX, 2.2.

[3] Prof. dr. Virgiliu Gheorghe.