GHERONDA EFREM DIN ARIZONA | MUCENICIA SMERENIEI

De ce clevetim pe celălalt?

Mare rău este clevetirea. Principala cauză a osândirii și a grăirii împotrivă sunt mândria și egoismul, fiindcă omul se prețuiește pe sine. Pentru aceasta suntem datori ca să ne socotim mai prejos decât toți, astfel încât să-l socotim pe fratele nostru mai bun, pentru a putea cu ajutorul lui Dumnezeu să se izbăvească de acest rău.

Trebuie să răbdăm slăbiciunile celuilalt, căci cine este desăvârșit? Cine se poate lăuda că și-a păstrat inima neîntinată? Prin urmare suntem toți bolnavi. Iar cel care osândește pe fratele său nu simte că este bolnav, fiindcă bolnav pe bolnav nu judecă.

Mucenicia dragostei și a smereniei

Fiecare să îndreptățească greșeala fratelui său, căci aceasta este mucenicia smereniei și a dragostei. Fratele care face aceasta va afla mult Har de la Dumnezeu. Temeți-vă mai mult de osândirea lăuntrică, care se face prin gânduri. Și aceasta pentru că nu vine la lumină prin cuvântul rostit, astfel încât să poată fi îndreptată de cel care o aude. Mai bine este să cazi din înălțime decât din pricina limbii.

Nu vorbi, fiul meu, cuvinte de prisos, fiindcă acestea îți golesc sufletul de râvna dumnezeiască. Iubește tăcerea care naște toate virtuțile și îngrădește sufletul astfel încât să nu fie atins de nicio răutate a diavolului. Evitați cu orice preț cuvintele deșarte, fiindcă slăbesc sufletul și apoi nu mai are putere să se nevoiască. Urăște grăirea în deșert ca pe una ce aduce răceala și uscăciunea în suflet. Căci grăirea în deșert usucă lacrimile din ochii noștri, adică ne lipsește de ele și atunci sufletul se veștejește.

Vedenia Starețului Efrem

Odată, într-o viziune pe care am avut-o, m-am văzut îmbrăcat foarte frumos. Cu veșminte împodobite, de sărbătoare, și mă găseam undeva sus, pe un platou, iar la poalele acelui platou erau niște tinere, pe care eu le spovedisem, care strigau către mine: „Părinte, Părinte și noi vrem să fim acolo cu tine!”, însă nu li se permitea acest lucru. Acestea câte v-am povestit arată responsabilitatea mea și starea de har pe care o dă preoția. De aceea, vă rog să vă rugați pentru mine! Trăiți viața în ordine și conștiinciozitate. Străduiți-vă în fiecare zi, cât vă stă în putere! Lui Hristos Îi este bineplăcută ceata monahilor, pentru că aceștia sunt armata Sa.

Trebuie să fugim către Hristos! Trebuie să ne gândim la ceea ce Hristos a pregătit pentru noi, în preabunul Rai, după a Doua Venire a lui Hristos. Acum intrăm în pronaosul Raiului, căci nu poate pătrunde mintea omului în deplinătatea bunătății Raiului. Numai lumină! Numai bună mireasmă! Bucurie de nedescris! Binecuvântare!

Nimic nu va mai suporta semnele trecerii vremii! Hristos vrea ca totul să fie înnoit în Împărăția Sa. Nu e nimic ciudat în asta. Mama mea a murit la vârsta de 95 ani, iar eu o văd în Rai așa cum era la 30 de ani. Trebuie să ne rugăm pentru cei adormiți. Este o faptă de mare milostenie.

(Mai multe materiale despre viața și învățătura Pr. Efrem din Arizona, aflați în Revista Atitudini Nr. 63)