SFATURI VII PENTRU CEI DESCURAJAȚI | MARIN RĂDUCĂ

Scopul vieții

În ce situație deznădejdea pune stăpânire pe sufletul omului?

Nu trebuie să uitați că diavolul vă urmărește și în gaură de șarpe dacă v-ați băga, nu numai în mănăstire. El vă încearcă mai mult decât pe mireni. De ce? Pentru că dumneavoastră cunoașteți de acum voia lui Dumnezeu, știți ce aveți de făcut. Ca să ajungi la unirea cu Dumnezeu, trebuie să treci prin cele trei trepte și cea mai grea treaptă, după mine, este aceasta a despătimirii. Deoarece în celelalte două: a înnoirii și a unirii cu Dumnezeu, aici e mai mult harul lui Dumnezeu.

Noi nu ne putem lupta prin voința noastră dacă nu cerem ajutorul lui Dumnezeu cu rugăciunea, Doamne Iisuse Hristoase… La Dumnezeu, toate sunt cu putință. Nu trebuie să deznădăjduiți! Să vă rugați, că viața aceasta trece! Ea ni s-a dat ca să o câștigăm pe cealaltă care e veșnică. Dumnezeu atât de mult ne iubește, încât Și-a dat viața ca să ne mântuim. Dar fără credința în El și fără a împlini voia Lui care stă în poruncile Lui, nu înaintăm. Diavolul nu este mai puternic decât rugăciunea și decât Dumnezeu. Spun Sf. Părinți că el este maimuța lui Dumnezeu.

Nu primi gândurile! Cum?

Cum să alung frica de om din mine?

Să aveți grijă nu de oameni să vă fie frică, ci de Dumnezeu și de păcat! Ce trebuie să fac ca să nu săvârșesc păcatul? Trebuie să am o stare de trezvie, de atenție asupra mea, permanentă pentru că suntem încercați în fiecare clipă. Și, pentru ca noi să răspundem acestor încercări, nu trebuie să facem altceva decât să nu le primim. Și ce înseamnă „a nu le primi?”. „A nu te atașa de ele” și imediat să ceri ajutorul Mântuitorului cu rugăciunea inimii.

Însă, noi nu știm cum să ne apărăm, pentru că lucrul cel mai important acesta este: ca toate încercările care vin asupra noastră, să știm cum să le barăm ca să nu cădem în ele sau să ne asociem cu ele. Omul este înclinat totdeauna spre plăcere. Noi nu putem lupta. Ceea ce putem face este să ne împotrivim, să nu primim, să tăiem de la noi această ispită. Imediat, trebuie să alergăm la rugăciunea inimii. Puterea noastră nu stă în altceva decât în rugăciune.

Vedeți dumneavoastră, lumea în general vorbește despre Dumnezeu, dar dacă nu-L trăiești pe Dumnezeu, vorbirea despre Dumnezeu nu te mântuiește. Nu-i suficient doar un cuvânt de încurajare. Trebuie să aveți o preocupare permanentă de a avea atenția asupra minții și asupra gândurilor dumneavoastră cu ajutorul rugăciunii.

Cum să mă rog?

Cum trebuie să mă rog ca să nu-mi mai fie furată rugăciunea? Să mă gândesc la textul rugăciunii. Când spun: „Doamne”, mă gândesc la Dumnezeu. Sau când spun rugăciunea Sfântului Isaac Sirul: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru el, primește lacrimile mele. Cu pătimirile Tale, vindecă patimile mele…”.

Deci, gândul meu trebuie să fie concentrat în textul rugăciunii, că până la urmă eu știu rugăciunea pe de rost și-mi vorbește gura, dar mintea și gândul meu umblă pe coclauri. De aceea, se spune ca la început să te rogi cum poți, ca să ajungi să te rogi cum trebuie. Rugăciunea inimii este așa de scurtă pentru ca noi să putem să păstrăm cuvântul în textul rugăciunii. Trebuie exersat mult ca mintea să nu fugă într-altă parte, că așa să vorbești despre Dumnezeu e ușor, dar să faci voia Lui, e mai greu.

Dumnezeu ne cunoaște orice mișcare și dacă vede că ne străduim, harul Lui vine asupra noastră și ne luminează și ne ajută. Iar ceea ce e gol în inima mea, numai Dumnezeu știe.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 72)