CEA MAI MARE EREZIE ÎMPOTRIVA MAICII DOMNULUI | SF. IOAN DAMASCHIN

Sfânta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu. Contra nestorienilor

Propovăduim că Sfânta Fecioară este în sensul propriu şi real Născătoare de Dumnezeu. Prin faptul că cel născut din ea este Dumnezeu adevărat, este adevărată Născătoare de Dumnezeu aceea care a născut pe Dumnezeul adevărat, întrupat din ea. Spunem că Dumnezeu s-a născut din ea, nu în sensul că Dumnezeirea Cuvântului a luat din ea începutul existenţei. Ci în sensul că însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, cel născut înainte de veci, în afară de timp, din Tatăl, care există fără de început și veşnic împreună cu Tatăl și cu Duhul, în zilele cele mai de pe urmă, pentru mântuirea noastră, s-a sălăşluit în pântecele ei, s-a întrupat și s-a născut din ea fără să se schimbe.

Sfânta Fecioară n-a născut simplu om, ci un Dumnezeu adevărat: şi nu un Dumnezeu simplu, ci un Dumnezeu întrupat. Cuvântul nu și-a pogorât din cer corpul, care să fi trecut prin ea ca printr-un tub, ci a luat din ea un trup de o fiinţă cu noi pe care l-a ipostasiat în El însuşi. Căci dacă şi-ar fi adus corpul din cer și n-ar fi luat firea noastră, la ce mai foloseşte înomenirea? Înomenirea lui Dumnezeu Cuvântul pentru aceasta s -a făcut ca însăşi firea, care a păcătuit, care a căzut și care s-a corupt, să învingă pe tiranul, care a înşelat-o și astfel să se elibereze de stricăciune, după cum spune dumnezeiescul apostol: „Pentru că prin om moartea, tot prin om învierea morţilor”(I Corinteni XV, 21).

Întruparea Mântuitorului din Fecioara Maria

Dacă prima este adevărată, este adevărată şi a doua. Dar dacă spune: „Primul Adam, din pământ, pământesc, al doilea Adam, Domnul din cer”(I Corinteni XV, 47), nu afirmă că este din cer corpul lui, ci evident că nu este simplu om. Căci iată l-a numit şi Adam şi Domn, indicând pe amândoi. Cuvântul „Adam” se tălmăceşte: făcut din pământ. Și este neîndoielnic că firea omului este făcută din pământ, pentru că a fost plăsmuită din pământ. Cuvântul „Domn”, însă, arată fiinţa dumnezeiască.

Şi iarăşi spune apostolul: „A trimis Dumnezeu pe Fiul Său Unul-Născut, care s-a făcut din femeie”(Galateni IV, 4). N-a spus „prin femeie”, ci „din
femeie”. A arătat aşadar dumnezeiescul apostol că însuşi Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu şi Dumnezeu este cel făcut om din Fecioară şi că însuşi cel născut din Fecioară este Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu. Căci s-a născut în chip corporal, `ntrucât s-a făcut om. N-a locuit într-un om mai dinainte făcut, ca în profeţi. Ci însuşi s-a făcut om în chip substanţial şi real. Aadică în ipostasa Lui există un trup însufleţit cu suflet raţional şi gânditor şi El însuşi s-a făcut ipostasa trupului. Aceasta înseamnă cuvintele: „s-a făcut din femeie”.

Maica Domnului – Născătoare de Dumnezeu

Căci cum ar fi fost sub lege însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, dacă n-ar fi fost om deofiinţă cu noi? Pentru aceea pe bună dreptate şi cu adevărat numim Născătoare de Dumnezeu pe Sfânta Maria. Acest nume constituie toată taina întrupării. Iar dacă aceea care a născut este Născătoare de Dumnezeu, negreşit şi cel născut din ea este Dumnezeu și, negreşit, este și om. Căci cum s-ar fi născut din femeie Dumnezeu, care are existenţa înainte de veci, dacă nu s-ar fi făcut om? Este evident că Fiul omului este om. Iar dacă cel născut din femeie este Dumnezeu, este evident că este unul și acelaşi atât cel născut din Dumnezeu Tatăl, potrivit fiinţei dumnezeieşti și fără de început, cât şi cel care în vremurile din urmă s-a născut din Fecioară, potrivit fiinţei care are început şi cade sub timp, adică fiinţei omeneşti.

Acest fapt indică o singură ipostasă, două firi și două naşteri ale Domnului nostru Iisus Hristos. Nu numim deloc pe Sfânta Fecioară Născătoare de Hristos. Această denumire a născocit-o spurcatul, pângăritul Nestorie, cel cu cuget iudeu, vasul necurăţiei, pentru a desfiinţa termenul: „Născătoare de Dumnezeu”, ca supărător și spre a necinsti pe singura care cu adevărat este mai cinstită decât toată zidirea, pe Născătoarea de Dumnezeu, chiar dacă ar crăpa el împreună cu Satan, tatăl său.

Erezia lui Nestorie

Hristos (= uns) este şi David regele și Aaron arhiereul, căci demnitatea de împărat și preoţia se ungeau. Poate să se numească de asemenea Hristos orice om purtător de Dumnezeu; acesta, însă, nu este Dumnezeu prin fire. Astfel urgisitul de Dumnezeu Nestorie s-a semeţit să numească purtător de Dumnezeu pe cel născut din Fecioară. Departe de noi de a-l numi sau de a gândi că este purtător de Dumnezeu! Nu, ci îl numim Dumnezeu întrupat. Căci însuşi Cuvântul s-a făcut trup, a fost conceput din Fecioară, s-a născut Dumnezeu împreună cu natura pe care a luat-o și care a fost îndumnezeită de El în acelaşi timp în care a fost adusă la existenţă în aşa fel încât cele trei: luarea naturii noastre, existenţa şi îndumnezeirea ei de Cuvânt s-au întâmplat simultan.

Şi în chipul acesta Sfânta Fecioară se înţelege și se numeşte Născătoare de Dumnezeu și nu numai din pricina firii Cuvântului, ci şi din pricina îndumnezeirii firii omeneşti. Zămislirea și existenţa acestora, adică zămislirea Cuvântului și existenţa trupului în însuşi Cuvântul, au avut loc într-un chip minunat în acelaşi timp. Însăşi Maica lui Dumnezeu a dat în chip minunat Făcătorului să se plăsmuiască, iar lui Dumnezeu şi făcătorului universului să se facă om, îndumnezeind ceea ce a luat.

Cele două firi ale lui Hristos

Unirea a păstrat cele unite aşa cum ele au și fost unite, anume nu numai firea  dumnezeiască, dar și firească omenească a lui Hristos, cea mai presus de noi şi cea asemenea nouă.

Nu s-a făcut mai `ntâi om, şi mai pe urmă Dumnezeu, ci totdeauna, din primul moment al existenţei, a existat în amândouă chipurile. Pentru că de la
începutul zămislirii a avut existenţa în însuşi Cuvântul. Este omenesc, deci, potrivit firii omeneşti; şi este a lui Dumnezeu şi dumnezeiesc într-un chip
supranatural. Mai mult, a avut şi însuşirile unui corp însufleţit, căci Cuvântul le-a primit pe acestea în virtutea întrupării. Acestea, potrivit ordinii activităţii naturale, sunt cu adevărat naturale.

(Extras din „Dogmatica”, Sf. Ioan Damaschin)