ÎNTÂLNIREA PĂRINȚILOR CLEOPA, PAISIE ȘI JUSTIN | DIN RELATĂRILE PR. IOANICHIE DE LA IERUSALIM

Întâlnirea celor 3 mari Duhovnici

L-ați cunoscut pe Părintele Justin?

Da, l-am cunoscut.  Eram în ’73 la Sihăstria. Mai verificam ceva prin fața casei Părintelui Cleopa. Eu aveam grijă de chilia Părintelui. Și văd că urcă cineva cu capul descoperit și cu haine vărgate. Părintele Justin era cu domiciliul forțat la Secu și trebuia să poarte hainele vărgate.

Și a venit la mine și mi-a zis: „Blagosloviți și iertați”. „Domnul”, i-am răspuns, dar nu știam cine este. Și m-a întrebat: „Pot să vorbesc cu Părintele Cleopa?”. „Părintele s-a retras să se odihnească, dar dacă mă duc să-i spun cine sunteți, poate vă primește”.

„Sunt Părintele Justin Pârvu”. Mă duc și îi bat în ușă Părintelui Cleopa care îmi zice: „Frate Ioane, ți-am zis că vreau să mă odihnesc”. „A venit un părinte, Justin Pârvu și vrea să vă vadă”.

Și Părintele Cleopa a ieșit în capul scării și a zis: „Fratele meu, Justin”. L-a luat în brațe și l-a dus în casă. Și după aceea mi-a spus: „Du-te de cheamă pe părintele Paisie, du-te de cheamă pe părintele Calinic ca să stăm de vorbă”.

12 ore de vorbă

Era 2 după-amiază, cam așa. Era o zi de toamnă. Și au stat de vorbă până la 2 noaptea. Eu n-am dormit. Am stat în casă și a venit Părintele Cleopa și mi-a bătut în ușă: „Frate Ioane, dormi?”. „Nu, părinte”. „Poți să-l duci până la mănăstire?”.

Și l-am luat pe Părintele Justin, am pornit mașina și când am ajuns la Secu, doi cu epoleți: „De unde vii tu și pe cine aduci?”. Zic: „Dar, cine sunteți voi?”. „De la Securitate”. „Măi, eu sunt colonel de securitate. Plecați din fața mea ca să nu vă fie mai rău!”.

Și ne-au lăsat să trecem. Aflaseră deja că părintele lipsise de la Secu în ziua aceea. Și m-am întors la Sihăstria și i-am povestit toată istoria Părintelui Cleopa.

Sper să mă învrednicesc și eu să mă întâlnesc acolo, sus, cu acești părinți sfinți pe care i-am cunoscut. Dar mă tem că slava lor este așa de mare că eu nu o să fiu vrednic să văd fața lor, așa după cum Sf. Ioan Gură de Aur nu poate fi văzut pentru că se află lângă Tronul Sfintei Treimi. Fiecare are locul lui în cer. „În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt”. Trebuie să ne silim de pe aici să facem faptele Părinților noștri ca să ne găsim acolo sus. Iertați-mă dacă v-am spus lucruri nepotrivite! Iertați-mă și rugați-vă și pentru mine! Dumnezeu să vă binecuvinteze!

De la Securitate la mănăstire

Părinte Ioanichie, când ați intrat în mănăstire?

În ’68. Dar până atunci am lucrat în Securitate, eram colonel șef ala unitatea de tanchiști din Pitești. Greu a fost până am scăpat de Securitate. M-am ascuns la Sihăstria, dar m-au găsit și acolo, n-am reușit să scap de ei decât în Țara Sfântă, unde sunt și acum.

L-am prins la Sihăstria pe părintele Ioil Gheorghiu. El, de trei ori, mi-a făcut canonul. M-am dus în strană și am făcut zgomot. Și am primit canon să fac 15 metanii, în față, la icoana Maicii Domnului, ca să mă vadă oamenii. Când făceam câte o greșeală, eram pedepsit la Psaltire. Părintele Victorin era pe atunci iconom. Am prins vremuri frumoase, duhovnicești. Am avut parte de părinți desăvârșiți.

3 ani în ascultare la Pr. Paisie

Îi duceam părintelui Paisie Olaru mâncare de la bucătărie acasă. Și veneam din nou după jumătate de ceas și toate farfuriile erau spălate. Și îl întrebam: „Părinte, dar ați mâncat?”. „Tătucuță, am mâncat, m-am săturat”. Dar el dădea tot. Și îl întrebam iarăși: „Părinte, ați mâncat ceva?”. „Păi, uite, mai am o bucățică de colac”.

Am stat trei ani cu ascultarea la Părintele Paisie, până când într-o zi îmi zice. „Frate, tu ești mai înțelept decât mine și eu sunt bătrân prost de la care nu ai ce învăța. Frăția ta ai nevoie de Părintele Cleopa, de la care poți deprinde multe învățături”.

L-am părăsit cu greu pe Părintele Paisie și așa am ajuns ucenic la Părintele Cleopa. Mi-aduc aminte un lucru minunat.

Profeția Pr. Cleopa

Am plecat de la Sihăstria cu Părintele Cleopa și cu mai mulți părinți spre Poiana Cireșului și Poiana Sf. Ioan. Și pe vremea aceea nu era biserică acolo, dar Părintele Cleopa a profețit ca va fi un schit acolo. Și ne arăta cu toiagul unde vor fi altarul, strana și chiliile. Și peste ani într-adevăr așa a ajuns, schitul Sf. Ioan.

Am făcut ascultare la Sihăstria unde s-a putut și unde n-am putut. Dar eram tânăr. Aveam 20 de ani. Am cuvântul Părintelui Cleopa. E ușor să te retragi la pustie sau să vii aici la Ierusalim, că ești cam de capul tău. Ascultați la mine ce vă spun: ascultarea e cea mai mare virtute a călugărului. Stați în mănăstirile voastre și faceți acolo ascultare, că e mare ascultarea, fără ea nu ne mântuim.

Multe am mai pățit și eu prin mănăstire. Câte peripeții n-am avut eu cu șoferia mea! Eram șoferul Pr. Cleopa și al mănăstirii. Am văzut multe, i-am dus și pe mici și pe mari cu mașina, dintre care unii pentru fărădelegile lor. Și uneori nu mai puteam răbda. Atunci Părintele Cleopa mi-a spus: „Măi, Ioane, răbdare!”. „Dar, părinte, am terminat răbdarea”. „Ai terminat-o? Ia-o de la început!”.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 62)