SĂ NE AȘTEPTĂM LA CATACLISME! PR. JUSTIN PÂRVU

Cauza dezechilibrelor din natură

Astăzi, când se adună dezechilibrele acestea în natură, vara nu mai e vară, toamna nu mai e toamnă, iarna nu mai e iarnă. Din ce cauză credeţi dumneavoastră? O fi şi din cauza cutremurelor sau a mişcărilor geologice. Dar cauza principală este păcatul nostru. Păcatul nostru care apasă, în sfârşit, pe toată existenţa noastră de oameni. Pentru că unde este omul, acolo este înfiripat păcatul şi greul şi răul.

De acum omul să se aştepte la boli, la cataclisme, cum a fost acum cu 100-200 de mii de oameni morţi în urma cutre­murului din Haiti (n.n: aici Părintele se referă la cutremurul din 2010)… E ceva de neînchipuit să vezi cum dispar maşini, trenuri întregi în avalanşe de ape. Să vedem cu ochii noştri pieirea aceasta a lumii, a femeilor bolnave, a copiilor aruncaţi în valurile mării. E ceva înspăimântător. N-ar mai trebui nici să ne culcăm, nici să mai dormim şi să mai mâncăm, sau să mai vorbim deşertăciuni.

„Va veni un război aprig”

Dumnezeu ne-a dat toate acestea ca să ne trezească. Dar uite că această trezire este târzie şi greu de pătruns în viaţa noastră. Ar trebui să plângem, să ne căim. Suntem pe marginea prăpastiei în toată drama în care trăim, dar nu se mişcă nimic. Muzicile sunt aceleaşi, distracţiile aceleaşi, televizoarele, calculatoarele care sunt la îndemână şi le avem pentru pregătirea noastră spirituală, sunt pentru pregătirea satanei.

Acum este de abia începutul durerilor. Dar va veni un război aprig, şi după război trebuie să fie acei 30 de ani de pace, după care se va încorona antihrist. Dar războiul deja a început.

Noi suntem deja într-un război climatic şi biotronic. Nu vedeţi cum pot ei provoca şi cutremure, şi inundaţii, şi secetă, şi incendii? Dar bunul Dumnezeu îi va păzi pe aleşii Săi.

Pentru că ei intenţionează să provoace o încăierare între state, astfel încât, să izbucnească, fereas­că Dumnezeu, un război mondial, prin care să distrugă cea mai mare parte din omenire. Ceea ce este interesant este că toţi cei care participă la maşina aceasta de distrugere, nu îşi pun şi ei întrebări: cât vor mai trăi în fond, dacă distrug tot ce este în jur ca să trăiască numai ei ca neam? Până unde vor merge şi cât cred că vor trăi? Căci întotdeauna groapa pe care o sapi altuia tu cazi singur în ea. Dar cu toţii vor cădea în ea, toţi care fac aceste greutăţi omenirii, întregii creaţii a lui Dumnezeu, pentru că aici este ţinta.

(Selecții din volumele „Ne vorbește Părintele Justin”)