articole, Cuvinte de folos
ANECDOTĂ CĂLUGĂREASCĂ | GHERONDA MAXIM
Diplomele călugărilor
O altă problemă cu care se confruntă monahismul contemporan, este legată de diplomele călugărilor. Majoritatea tinerilor care vin azi la mănăstire, au deja câte două, trei diplome de studii și le este foarte greu să se smerească și să asculte.
Și eu am avut luptă grea ca să anihilez părerea că sunt învățat. Îmi venea mereu gândul care zicea: „Ce știe în plus starețul, față de tine? Și el a terminat Teologia și tu ai terminat Teologia. Și el este preot, și tu ești preot. Și el este predicator și tu ești predicator. Diferența o face faptul ca el are câțiva ani în plus, dar nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale”… Gândurile acestea nu prea te lasă să te supui. Te fac să ai o ascultare raționalistă. Nu te lasă să asculți mereu, ci numai atunci când vrei.
Anecdota călugărească
Să vă spun și o anecdotă călugărească legată de aceasta. A venit odată un străin la mănăstire. A luat în mână un melc, s-a dus la un monah și a zis: „Ia, să-mi spui, părinte, dacă starețul o să-ți spună că acest melc este taur, ce vei răspunde?”. „Voi zice: Să fie binecuvântat! Eu sunt prost și pot să fiu înșelat. Pe stareț nu-l poate amăgi vrăjmașul cu ușurință”. „Bine”, zice străinul.
Ia același melc și se duce la alt călugăr, care nu prea avea chef de ascultare și l-a întrebat același lucru: „Spune-mi, părinte, dacă starețul o să-ți spună că acest melc este taur, ce vei răspunde?”. Monahul se uită lung și zice: „Ce voi răspunde? Voi spune: Gheronda, dacă nu ai probleme cu vederea, sigur ai nevoie de un psihiatru!”.
Aceasta înseamnă ascultarea raționalistă. Ascultarea este o taină. Nu poate fi explicată logic. Vedem la Pateric cum se ducea Bătrânul în deșert și își înfigea toiagul, apoi trimitea ucenicul în fiecare zi ca să-l ude. Nicio logică omenească nu poate explica această poruncă. Taina ascultării, însă, face ca toiagul să înverzească și să facă nuci, pentru osteneala în ascultare a ucenicului. Acesta ia nucile și le duce starețului său din mănăstire.
Minunea ascultării
Dacă nu luăm ascultarea ca pe o minune, nu vom putea să ne-o însușim niciodată. Să știți că trăirea ascultării are două chipuri: unul presupune ceea ce simți atunci când faci ascultare și celălalt se referă la ceea ce simți atunci când nu faci ascultare.
Atunci când faci ascultare, se micșorează și voia proprie și ca urmare, vei avea pace în suflet: „Eu m-am supus, iar starețul răspunde pentru mine!”. Atunci când nu faci ascultare, dacă te vei uita înlăuntrul tău, vei vedea tulburare. Astfel, ascultarea are un caracter pedagogic. Are puterea să îl învețe pe monah, fie că face sau nu face ascultare. Atunci când face ascultare, îl învăță ce pățește atunci când nu face și atunci când nu face, îl învață ce desfătare poate gusta atunci când face ascultare. Pentru că nu putem face ascultare desăvârșită, trebuie să ne orientam după roadele ascultării și cele ale neascultării.
(Extras din Revista Atitudini Nr. 89)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.