SENSUL ÎNĂLȚĂRII DOMNULUI | SF. ILARION FELEA

Era Harului

Se învaţă şi este crezut că sunt trei veniri ale Mântuitorului: venirea în trup, venirea în har şi venirea în slava cerurilor[1]. Cea dintâi s-a întâmplat în Vifleem; a doua se continuă de atunci, «Eu cu voi sunt până la sfârşitul veacurilor» (Mt. 28:20), până la venirea şi judecata din urmă.

Noi toţi creştinii trăim în era harului, în veacurile şi în viaţa Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos. Înălţarea Mântuitorului cu trupul la cer nu însemnează că ne-a părăsit şi nu mai este cu noi… Ci tocmai dimpotrivă, ne încredinţează că e pretutindeni şi pururi cu noi toţi prin Dumnezeirea Sa, ceea ce nu o putem face cu trupul.

Pomul se înalţă ca belşugul lui să poată fi arătat; norul, dă ploaia, se înalţă ca să-şi poată revărsa pe pământ apa; floarea ca să-şi vădească frumuseţea şi să-şi împrăştie parfumul. Iisus Hristos Domnul s-a înălţat la cer ca să ne trimită harul Sfântului Duh de trei ori făgăduit numai în Cuvântarea de la Cină (In. 14:16).

Viața în Hristos

Viaţa în Hristos este viaţa creştină trăită sub boarea, sub roua, sub ploaia şi sub soarele cerescului şi dumnezeiescului har. Cu alte cuvinte, viaţa în Hristos este viaţa duhovnicească, tainică, mistica în plinătatea şi desăvârşirea ei, viaţa trăită în Duhul Sfânt, în legătură vie şi neîntreruptă cu izvorul şi cu puterea ei, – viaţa trăită în Dumnezeu.

Din viaţa aceasta se naşte mistica creştină, adică trăirea tainică în Dumnezeu prin rugăciune şi viaţă neprihănită. Viaţa creştină trăită în duh de rugăciune şi evlavie, pe culmi de lumină cerească şi dulceaţă duhovnicească, viaţa, pacea şi liniştea sfântă în Iisus Hristos şi în Duhul Sfânt.

Înainte de Hristos, înainte de jertfa Lui de răscumpărare, lucrarea harului Duhului Sfânt era necunoscută. Puterea lui era încă nedescoperită. Atunci în inimi era stăpân numai păcatul.

Descoperirea Harului

Harul se dezvăluie şi începe abia prin Iisus Hristos (In 1:17); după ce Iisus Hristos se preamăreşte şi îşi încheie lucrarea de răscumpărare şi împăcare cu Dumnezeu (In. 7:39). De aceea Sfântul şi Dumnezeiescul Har nu lucrează decât în oamenii care ascultă de Dumnezeu, care primesc şi au în ei duhul cel bun.

Este duh bun şi duh rău. Duhul cel bun ajută pe Adam să iubească animalele şi să cultive grădina raiului. Duhul cel rău, şarpele îl amăgeşte şi-l înşală. Ascultarea de duhul cel rău scoate oamenii din rai şi aduce pe pământ sudoare, lacrimi, suferinţă, spini şi pălămidă; face din ei „numai trupuri” (Fac. 6:3). Ascultarea de duhul cel bun şi sfânt ne deschide iarăşi raiul fericirii, ca să trăim din nou sub ploaia lui de lumină.

Arătările Harului

Cum se arată puterea şi lucrarea sfântului Har?… Nu putem răspunde la întrebarea aceasta fără ajutorul Evangheliei. Prin cuvântul Evangheliei, prin asemănările şi pildele Mântuitorului. Înţelegem că sfântul har se arată şi lucrează în chip tainic, ascuns, ca lumina, ca vântul, ca apa, ca pâinea şi ca focul.

Lumina împrăştie întunerecul. Lumina Evangheliei împrăştie întunerecul neştiinţei. … Lumina Duhului Sfânt luminează în inimi zarea nesfârşită şi nemărginită a împărăţiei lui Dumnezeu. «Luminătorul trupului este ochiul» (Mat. 6:22). Dar ochiul fără de lumină nu poate să vadă nimic. Harul este lumina Duhului Sfânt, care împrăştie întunerecul din minte şi din inimă, ca să putem vedea lumina adevărului (In. 3:21), «lumina Evangheliei măririi lui Hristos» (2 Cor. 4:4); «lumina cunoştinţei măririi lui Dumnezeu» (2 Cor. 4:6). Cum împrăştie lumina soarelui întunerecul din lume, aşa împrăştie lumina harului întunerecul din sufletele credincioşilor.

Mori, învie şi creşte şi tu, sufletul meu, în dragoste, în Hristos Iisus. Urmează pe Domnul peste Golgota la înviere şi la înălţare. Pătimeşte cu El, ca să te preamăreşti cu El. Prin rugăciuni, prin post, prin îngenuncheri, prin suspinuri, prin lacrimi de pocăinţă, prin fapte de iubire, fă din casa inimii tale un palat, o catedrală în care să locuiască Hristos.

Fii un trup şi un duh cu El,  ca să poţi zice şi tu ca şi unul din sfinţii Lui: „…Iubesc pe Cel ce nu e nicăieri între cele văzute…”; „îl sărut şi mă sărută şi El”; îl mănânc şi mă hrănesc cu El; îl văd înlăuntrul meu şi trăiesc cu El…”În inima mea este dar în cer se află. Aici şi acolo se vede la fel strălucind” [2].

1] Sf. Bernard: In Adventu, scris. V, la P. Pourrat: La Spirit. Chr. II, p. 60.

[2] Sf. Simeon Noul Teolog: Imnele, ms. Cuv. 6, p. 30.

(Extras din volumul IV, „Spre Tabor”, de Pr. Ilarion V. Felea)