MAICA DOMNULUI | PRIMA MIRONOSIȚĂ CARE L-A VĂZUT PE DOMNUL ÎNVIAT | SF. GRIGORIE PALAMA

Să ne întoarcem la izvoarele Ortodoxiei și la râul curat al teologiei Sfântului Grigorie Palama, ca să înțelegem taina arătării Domnului înviat sfintelor femei mironosițe. De la Sf. Grigorie aflăm că nu Sf. Maria Magdalena a fost prima care s-a învrednicit de vederea Domnului după Învierea Sa, ci chiar Maica Sa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria. MAICA DOMNULUI | PRIMA MIRONOSIȚĂ CARE L-A VĂZUT PE DOMNUL ÎNVIAT | SF. GRIGORIE PALAMA

Maria Magdalena a plecat după ce a văzut mormântul gol

Așadar, s-ar părea că e clar că evanghelistul (Marcu) a spus și ceasul în care a înviat Domnul, adică dimineața, și că a fost văzut mai întâi de Maria Magdalena, și că a fost văzut chiar în ceasul învierii. Însă nu spune așa, [lucru care] va fi limpede pentru cei care vor să cunoască un pic [lucrurile]. Căci puțin mai sus, fiind el în acord cu ceilalți evangheliști, spune că această Marie a venit și mai înainte la mormânt împreună cu celelalte purtătoare de mir și că, văzând mormântul gol, a plecat (cf. Marcu 16, 1-8).

Astfel că Domnul a înviat cu mult mai înainte de dimineață, atunci când L-a văzut [Maria]. Și vrând să indice și timpul acela, nu a mai spus simplu dimineața, ca aici [mai jos], ci dis–de–dimineață. Așadar, el vorbește de o lucire nedeslușită ce precede atunci răsăritul soarelui la orizont, pe care o arată și Ioan spunând că Maria Magdalena a venit la mormânt în zori, pe când era încă întuneric, și a văzut piatra răsturnată de pe mormânt (Ioan 20, 1).

Dar potrivit lui loan, aceasta nu numai că a venit atunci la mormânt, dar a și plecat de la mormânt fără să Îl vadă pe Domnul. Căci aleargă și vine la Petru și la loan și le vestește nu că a înviat Domnul, ci că a fost luat din mormânt, ceea ce arată că încă nu știa de Înviere (cf. Ioan 20, 2).

Maica Domnului L-a văzut înviat înaintea tuturor

Rămâne deci că Domnul nu S-a arătat Mariei prima în sens absolut, ci [i S-a arătat ei întâi] după venirea deplină a zilei. Există, așadar, ceva vestit de evangheliști în chip umbrit, pe care îl voi descoperi iubirii voastre. Căci prima dintre toți oamenii care a primit de la Domnul vestea cea bună a Învierii Domnului a fost, așa cum era cuvenit și drept, Născătoarea de Dumnezeu. Și Aceasta L-a văzut înviat înaintea tuturor, și s-a bucurat de dumnezeiasca Sa convorbire.

Și nu numai că L-a văzut cu ochii și L-a auzit cu urechile ei. Dar s-a și atins prima și singura cu mâinile de preacuratele Lui picioare, chiar dacă evangheliștii nu spun toate acestea în chip deschis, nevrând să o aducă spre mărturie pe Maica Sa, ca să nu dea motiv de bănuială, celor necredincioși…

Maica Domnului este cealaltă Marie

…Dar după cum adun eu și pun laolaltă de la toți evangheliștii, precum am spus mai înainte, [socotesc] că prima dintre toate care a venit la mormântul Fiului și Dumnezeului [ei] a fost Născătoarea de Dumnezeu, care a adus-o cu sine pe Maria Magdalena. Și lucrul acesta mă învață mai ales Evanghelistul Matei.

Căci a venit, zice, Maria Magdalena și cealaltă Marie – care era fără îndoială Maica lui Dumnezeu –, ca să vadă mormântul. Și iată s-a făcut cutremur mare. Căci un înger al Domnului, coborând din cer și venind, a prăvălit piatra de la ușa mormântului și ședea deasupra ei. Și înfățișarea lui era ca fulgerul și haina lui albă ca zăpada. Și de frica lui s-au cutremurat cei care păzeau și s-au făcut ca niște morți (Matei 28, 1-4).

Maica Domnului de față când s-a prăvălit piatra

Așadar, toate celelalte femei au venit după cutremur și după fuga străjerilor, și au găsit mormântul deschis și piatra prăvălită. Dar Fecioara-Maică a fost de față când s-a întâmplat cutremurul, când a fost prăvălită piatra, când s-a deschis mormântul și paznicii erau de față, chiar dacă erau cutremurați de frică.

De aceea, sculându-se după cutremur, aceștia pe dată au căutat să fugă, în vreme ce Maica lui Dumnezeu se desfăta de (acea) vedere fără teamă. lar mie mi se pare că pentru ea prima s-a deschis acel mormânt purtător de viață. Căci pentru ea prima și prin ea ni s-au deschis toate cele câte sunt sus în cer și câte sunt jos pe pământ. Și pentru ea a strălucit astfel îngerul, astfel că, deși ceasul acela era încă cuprins de întuneric, să vadă, sub îmbelșugata lumină a îngerului, nu numai mormântul gol, ci și cele de îngropare zăcând în ordine și dând mărturie în multe chipuri despre ridicarea din morți a Celui îngropat.

Din nou Arhanghelul Gavriil îi aduce vestea Învierii

Prin urmare, îngerul cel binevestitor era însuși acel Gavriil. Fiindcă cum a văzut-o pe [Maica Domnului] grăbindu-se astfel către mormânt, el care i-a spus la început: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu (Luca 1, 30)… Se grăbește și acum și coboară să-i grăiască iarăși aceasta Pururea Fecioarei, binevestindu-i învierea din morți a Celui născut din ea fără sămânță. [Se grăbește] să ridice piatra și să-i arate și mormântul gol, și cele de îngropare, și astfel să o încredințeze de vestea cea bună.

Iar îngerul răspunzând, spune [Evanghelia], a zis femeilor: „Nu vă temeți! Căutați pe Iisus Cel răstignit? S-a sculat. Iată locul unde a zăcut Domnul” (Matei 28, 5-6).

Mi se pare iarăși că Maria Magdalena și celelalte femei care veniseră până atunci aveau încă frică. Căci nu înțeleseseră puterea celor spuse de înger și nici nu au putut să primească în chip desăvârșit lumina, ca să vadă și să observe cu exactitate.

Însă Maica lui Dumnezeu a dobândit bucurie mare, întrucât a înțeles cele (spuse) de înger și a devenit întreaga lumină, ca una ce era curățită în cel mai deplin mod posibil și era plină de har în chip dumnezeiesc. Și prin toate a cunoscut în chip sigur adevărul și a crezut arhanghelului, pentru că și acesta, de multă vreme, i s-a arătat vrednic de crezare prin fapte…

Doar Maica Domnului I-a atins picioarele după Înviere

Vedeți că nu numai că nu L-a văzut încă (Maria Magdalena), dar nici nu fusese încredințată prin auzire? Și când îngerii care se arătaseră au întrebat-o: Femeie, de ce plângi?, ea iarăși le-a răspuns ca despre un mort ( cf. Ioan 20, 13). lar când s-a întors și L-a văzut pe Iisus, iarăși nu a înțeles. Și fiind întrebată și de El: De ce plângi?, a grăit lucruri asemănătoare, până când Acela, chemând-o pe nume, i S-a înfățișat că este El. Atunci, căzând și ea la pământ și căutând să-I îmbrățișeze picioarele, a auzit de la El: Nu te atinge (cf. Ioan 20, 15-17).

De aici învățăm că atunci când S-a arătat mai înainte Maicii Sale și femeilor care erau împreună cu Ea, doar Acesteia I-a îngăduit să-I atingă picioarele, chiar dacă Matei le face părtașe [la această atingere] și pe celelalte femei, nevrând, din pricina despre care am vorbit la început, să o pună înainte pe Maica Sa în privința unor astfel de lucruri.

(Extras din Sf. Grigorie Palama, Omilia a XVIII-a, la Duminica purtătoarelor de mir, Editura Doxologia, Omilii I)