CUM TREBUIE ÎMBINATE MARTA CU MARIA | GHERONDA MAXIM

Gheronda Maxim Kiritsis, starețul de la mănăstirea grecească „Sf. Dionisie din Olimp”, ne tâlcuiește cum trebuie să îmbinăm în viața noastră lucrarea Mariei cu cea a Martei. Dacă Mântuitorul a lăudat lucrarea Mariei, ca una „ ce partea cea bună și-a ales”, aceasta nu înseamnă că nu trebuie să ne mai facem îndatoririle de slujire către aproapele. Ce vrea să ne învețe de fapt Mântuitorul, prin aceste cuvinte, aflați în tâlcuirea Pr. Maxim. CUM TREBUIE ÎMBINATE MARTA CU MARIA | GHERONDA MAXIM

Să lucrăm cu suflet!

Slujirea în Biserică nu e ceva rău. Părinții spun că prin slujire[1] putem dobândi dragoste. Nu-i un lucru ușor! Doar că slujirea trebuie să fie pătrunsă de plinătatea Duhului Sfânt. Să nu mișcăm doar mâinile, ci mâinile noastre să fie mișcate de suflet și de iubirea noastră pentru Dumnezeu.

Știți pericopa evanghelică despre Marta și Maria… Marta slujea continuu, pe când Maria stătea „nedezlipită”, ascultând cuvântul Mântuitorului. Marta a protestat, desigur: „Doamne, nu mă vezi că slujesc continuu, iar Maria stă aici, fără să mă ajute?”. Iar Mântuitorul i-a zis: „Marta, Marta, te silești și de multe te îngrijești, dar un singur lucru trebuiește”. Prin acest cuvânt, Mântuitorul practic „interzice” grija pentru multe, spunând că un singur lucru este de ajuns.

Putem să ne împuținăm grijile?

Dacă ai de făcut mâncare, fă un singur fel și întoarce-te la grija mântuirii. Spune, de altfel: „Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea”. Partea cea bună preînchipuie lucrarea mântuirii, care nu se ia de la noi. Pentru că, cu cât însetezi după Dumnezeu, cu atât setea crește mai mult.

Noi, ca și chinovie, ne îndeletnicim cu amândouă, desigur, dar le spun mereu părinților, mai ales celor care au ascultări în afara mănăstirii, să nu-și uite îndatoririle monahale. Mai întâi de toate: „Nu lăsați canonul, rugăciunea, legătura voastră cu Dumnezeu! Să-L simțiți pe Domnul înlăuntrul vostru! Apoi, puteți să dați Bisericii ceea ce vi se cere”.

„Biserică fără misiune nu poate exista”

Biserică fără misiune nu poate exista, dar în primul rând avem altă chemare. Mântuitorul le-a spus mai întâi ucenicilor: „Rămâneți până veți primi putere de sus”. Și apoi: „Mergând, învățați toate neamurile….!”. Iar noi ce facem? Ne apucăm întâi de propovăduit, apoi căutăm să aflăm pogorârea Duhului.

Nu se poate așa! Slujirea în Biserică nu este o problemă de alegere personală. Trebuie să te aleagă Biserica pentru o misiune sau alta. Într-un sens mai restrâns, trebuie să te aleagă obștea pentru o ascultare sau alta.

Atunci când râvnim noi o slujire sau alta, este sigur că va fi cu eșec. Dacă ți se încredințează o ascultare, chiar dacă nu ai în lăuntrul tău plinătatea Duhului Sfânt, Dumnezeu va binecuvânta lucrarea ta, va veni momentul când Domnul îți va dărui cele dorite.

[1] Activitatea practică pe care o făptuiesc monahii în mănăstiri, în duhul supunerii și al ascultării.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 90)