HRISTOS VORBEȘTE EUROPEI | SF. NICOLAE VELIMIROVICI

Un cuvânt atât de actual, scris de marele profet Nicoale Velimirovici, în secolul trecut. El se adresează, însă Europei de azi, care începe să oficieze cenzura și suplicii asupra celor ce își mărturisesc credința creștină. Creștinismul a devenit, din ce în ce mai mult, incompatibil cu noile ideologii europene, ce se opun fățiș lui Hristos și Evangheliei Sale, Evanghelia păcii și a libertății. HRISTOS VORBEȘTE EUROPEI | SF. NICOLAE VELIMIROVICI

Mântuitorul Hristos vorbeşte Europei

Dacă istoria ultimelor trei veacuri – al optsprezecelea, al nouăsprezecelea şi al douăzecelea – ar putea fi numită cu un singur nume care să i se potrivească desăvârşit, atunci nu ar fi altul mai bun decât cel de „protocolul judecăţii dintre Europa şi Hristos”. Fiindcă în ultimele trei sute de ani nu s-a întâmplat nimic în Europa care să nu aibă atingere cu Hristos-Dumnezeu. În judecata aceasta între Hristos şi Europa, se întâmplau următoarele:

Hristos spune Europei că este botezată întru numele Lui şi că trebuie să rămână credincioasă Lui şi Evangheliei Lui. La aceasta, Europa învinuită răspunde:

–      Toate religiile sunt egale. Ne-au spus-o enciclopediştii francezi. Şi nimeni nu poate fi silit să creadă un lucru sau altul.

Europa îngăduie toate religiile ca superstiţii populare, de dragul intereselor sale imperialiste, dar ea însăşi nu urmează nicio religie. Când îşi va împlini scopurile sale politice, atunci îşi va încheia repede socotelile cu aceste credinţe deşarte.

Umanismul și științele anti-creștine

Hristos întreabă cu durere:

–      Cum puteţi voi, oamenii, să trăiţi numai cu interesele voastre imperialiste, materialiste, adică numai cu pofta animalică pentru hrană trupească? Eu am vrut să vă fac dumnezei şi fii ai lui Dumnezeu, iar voi fugiţi şi urmăriţi să vă faceţi deopotrivă cu animalele de sub jug.

Europa răspunde:

–      Eşti depăşit. În locul Evangheliei Tale, noi am descoperit zoologia şi biologia. Acum cunoaştem că nu suntem urmaşii Tăi şi ai Tatălui Tău ceresc, ci ai urangutanului şi gorilei, ai maimuţei. Noi acum ne desăvârşim ca să ajungem dumnezei, fiindcă nu recunoaştem alţi dumnezei afară de noi înşine.

„Fugi de la noi! Nu te recunoaştem”

Hristos grăieşte:

–      Voi sunteţi mai tari de cerbice decât vechii iudei. Eu v-am ridicat din Întunericul barbariei la lumina cerească, şi voi mergeţi din nou înapoi în întuneric, ca orbul în noroi. Eu Mi-am vărsat sângele pentru voi. Eu v-am arătat dragostea Mea, atunci când toţi îngerii îşi întorceau capetele, neputând suferi putoarea iadului vostru. Atunci deci, când eraţi întuneric şi împuțiciune, am fost singurul care am stat să vă curăţesc şi să vă luminez. Să nu fiţi deci acum necredincioşi, căci vă veţi întoarce din nou în întunericul acela nesuferit şi în împuțiciune.

Europa, zâmbind subţire, strigă:

–      Fugi de la noi. Nu te recunoaştem. Noi urmăm filosofia elină şi civilizaţia romană. Vrem libertate. Noi avem Universităţi. Ştiinţa este steaua noastră călăuzitoare. Emblema noastră este: libertate, fraternitate, egalitate.

Raţiunea noastră este dumnezeul dumnezeilor. Tu eşti un asiatic. Noi te tăgăduim. Eşti numai un basm vechi al bunicilor noştri.

„Iată, Eu plec”

La care, Hristos, cu lacrimi în ochi:

–      Iată, Eu plec, dar voi veţi vedea. Aţi lăsat calea lui Dumnezeu şi aţi plecat pe calea lui satan. Binecuvântarea şi fericirea s-au luat de la voi. În mâna Mea se află viaţa voastră şi moartea voastră, fiindcă M-am dat pe Mine însumi la răstignire pentru voi. Cu toate astea, nu Eu vă voi pedepsi, ci păcatele voastre şi căderea voastră de la Mine, Mântuitorul vostru. Eu am arătat dragostea Părintelui Meu către toţi oamenii şi am vrut să vă mântuiesc pe toţi prin dragoste.

La care Europa:

• Care dragoste? Ură sănătoasă şi bărbătească împotriva tuturor celor ce nu sunt de acord cu noi, acesta e programul nostru. Dragostea Ta este numai un basm. În locul basmului acestuia noi am ridicat steagul naţionalismului, şi al internaţionalismului, şi al etatismului, şi al progresismului, şi al evoluţionismului, şi al scientismului, şi al culturismului. În aceasta se găseşte mântuirea noastră. Iar Tu pleacă de la noi.

Fraţii mei, în vremurile noastre această discuţie în contradictoriu a luat sfârşit. Hristos a plecat din Europa, precum odinioară din ţinutul Gadarenilor la poftirea acelora. Dar, îndată ce a plecat, a venit război, urgie, spaimă, ruină, distrugere. S-a întors în Europa barbaria dinainte de creştinism: a avarilor, a hunilor, a longobarzilor, a africanilor, numai că de o sută de ori mai înfricoşătoare. Hristos Şi-a luat Crucea şi binecuvântarea Sa şi a plecat. A rămas în urmă întuneric şi putoare. Iar voi hotărâţi-vă acum cu cine vreţi să fiţi: cu întunecata şi puturoasa Europă, sau cu Hristos?

(Sf. Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniței, Editura Predania, publicta și în Revista Atitudini)