CONVERTIREA UNUI MUSULMAN LA ORTODOXIE

„Mulţi ani am fost un musulman”

Daniel, spune-ne despre povestea ta.

Mulţi ani am fost un musulman ca şi soţia şi copiii mei. M-am născut în Anglia, dar am călătorit mult prin ţările islamice. Ştiam şi cultura britanică, şi cea islamică. Am trăit în Arabia Saudită unde am studiat teologia şi am contribuit la misiunea islamică printre muncitorii străini. Am petrecut o vreme şi în Afghanistan sub stăpânirea talibană, apoi în Pakistan, şi în regiunea pakistaneză a Kashmirului. Am petrecut un timp şi în Bosnia.

În anii din urmă am trăit împreună cu familia mea în Londra, unde cu ceva vreme înainte, devenisem unul dintre reprezentanţii islamului într-o binecunoscută organizaţie inter-religioasă, dedicată păcii. În ultimii doi ani am fost consilierul pe probleme islamice a mitropolitului de Canterbury.

Puterea Noului Testament

Ce te-a dus către Hristos?

Prima dată, când am avut dorinţa de a studia Noul Testament în detaliu, a fost când mă aflam în faţa Kaabei, în Mecca – am trăit o vreme acolo. Literatura creştină este strict interzisă în Arabia Saudită şi multe situri de internet sunt blocate. Dar cu dezvoltarea comunicaţiilor moderne, nu a fost greu pentru cei care caută Cuvântul lui Dumnezeu.

După un timp am încercat să conving un american, care lucra în capitala Saudită, să se convertească la Islam. Când am vorbit cu el (era creștin), a răspuns cu mult curaj şi convingere. Am fost surprins de curajul său, fiindcă în Arabia Saudită cineva care predica creştinismul, poate fi cu uşurinţă ucis. Conversaţiile cu Creştinii de acolo erau foarte importante pentru mine. Fiind asociat misiunii islamice în Arabia, am întâlnit mulţi străini, şi întotdeauna am remarcat că în majoritatea cazurilor, oamenii se converteau la islam, nu pentru că ar fi fost dorinţa lor liberă. Ci doar pentru a putea continua să muncească în Arabia şi pentru a obţine o scutire de taxele impuse pe non-musulmani.

Adevărul e că salariile non-musulmanilor sunt mai mici decât ale musulmanilor, din cauza necesităţii de a plăti o taxă specială impusă de Mohamed. Salariile creştinilor sunt mici, şi unii se convertesc ca să mai câştige nişte bani. Dar majoritatea celor care se întorc în ţările lor de origine, imediat renunţă la islam.

„Ortodoxia era cea mai aproape de mine”

Am început să explorez creştinismul din ce în ce mai mult şi, treptat, am intuit superioritatea acestuia faţă de islam. Am întâlnit pentru prima dată Ortodoxia în Sarajevo, capitala Bosniei. Din nefericire, preoţii din Sarajevo nu vorbeau engleză şi nu am putut exprima ce aş fi dorit. După ce am aşteptat să treacă un grup de imami, am intrat într-o biserică sârba şi am simţit privirea uluită a unui preot sârb, văzându-mă făcând semnul crucii în felul ortodox şi că am făcut o metanie la pământ. Am ştiut atunci că ortodoxia era, dintre toate confesiunile creştine, cea mai aproape de mine.

Am studiat creştinismul şi ortodoxia şi mai profund, citind cărţi şi văzând filme, apoi am văzut filmul Ostrov. Încet, am decis să întreb despre Botez în Biserica Ortodoxă Rusă.

Creștini în ascuns

În sfârşit auzim despre creşterea propagării misiunilor creştine în ţări musulmane. Este ea considerabilă în aceste ţări?

Mărturisesc că mulţi sunt creştini în secret în Arabia Saudită. De câteva ori, eu însumi am întâlnit oameni care erau creştini şi ascundeau aceasta. Trebuie să înţelegem că în multe din aceste ţări majoritatea musulmanilor se duc la moschee, nu datorită credinţei lor care i-ar încuraja, ci din cauza obligaţiei şi presiunii de către lege şi obiceiuri. Vizita la moschee devine obositoare. Musulmanii de azi sunt mai degrabă mai puţin religioşi decât crede lumea creştină. În ţările musulmane sunt multe moschei unde se rostesc rugăciuni de cinci ori pe zi, dar în afară de vineri nimeni nu merge la moschee, nu veţi vedea mai mult de cinci oameni într-însele, ba mulţi nu se duc nici vinerea.

Unii se duc în timpul Ramadanului, după care dispar cu toţii până anul următor. Însă oamenii caută adevărul în ţările musulmane, şi tocmai de aceea misiunile creştine vor creşte. Majoritatea promovează creştinismul printre prieteni, ba chiar şi prin programe de televiziune sau internet. În general mulţi musulmani se distanţează de islam şi asta e mai vizibil în ţările vestice.

În Anglia mulţi se convertesc la Creştinism. În biserica anglicană, musulmanii care s-au convertit sunt estimaţi la o sută de mii de oameni. Mulţi dintre ei sunt pakistanezi. Au propriile lor biserici şi sunt forţaţi să se ascundă din cauza pericolului represaliilor din partea musulmanilor. Există şi arabi, şi bengalezi convertiţi, mulţi se convertesc prin căsătoriile mixte.

Toleranța creștinilor cucerește

Recent în presă au fost cazuri despre creşterea islamului în ţările vestice, ba chiar au afirmat că numărul musulmanilor îl va copleşi pe cel al creştinilor. Pare ciudată afirmaţia lor că numărul musulmanilor ar fi mai mare decât cel al capacităţii moscheilor lor! Care este adevărul?
Tinerii au părăsit efectiv islamul, chiar dacă cu numele se numesc musulmani. În moschei ei nu găsesc limbaj comun cu imamii din Pakistan sau Bangladesh. Mulţi se ruşinează de islam din cauza terorismului. Consiliile noastre inter-religioase investighează prezenţa în moschei (unde se pot întâlni doar copii care îşi aduc părinţii, copii care odată ce cresc dispar din practica religioasă), şi ştim bine care este adevărul, alarmant pentru islam. Însă, a-l prezenta ca pe o forţă, avantajează unii oameni. Creştinismul oferă o alegere liberă şi un climat de toleranţă, pe când islamul este incapabil să treacă acest test.

Sunt mulţi musulmani care se convertesc la Creştinism în Marea Britanie?

Pe de o parte sunt foarte mulţi, asta întâmplându-se fără nicio publicitate. Conform majoritatea şcolilor islamice, orice apostat de la islam ar trebui executat, chiar dacă marii imami ai moscheilor celor mai importante din Londra spun că aceştia nu pot fi executaţi pentru apostazie de la islam.
Totuşi, pe de altă parte, putem spune că sunt prea puţini, pentru că mulţi musulmani abandonează pur şi simplu credinţa lor şi devin necredincioşi. Necredinţa este o boală comună tuturor. Unii musulmani încearcă să prezinte ateismul şi absenţa religiei ca fiind caracteristice civilizaţiei creştine, dar musulmanii înşişi, chiar mai mult decât creştinii, îşi pierd credinţa în lumea vestică…

(Fragment dintr-un interviu realizat de părintele Nicholas Savtchenko, de la Biserică Adormirii Maicii Domnului din Londra, publicat și în Revista Atitudini)