Sfânta Mucenică Fausta și cei dimpreună cu ea

Sfânta Fausta a trăit pe vremea păgânului împărat Maximian. Părinții ei de neam bun au părăsit lumea aceasta când tânăra avea treisprezece ani.

De acum încolo hotărăște să treacă cu vederea toată înşelăciunea lumii acesteia și să-și dedice viața lui Dumnezeu.

Vestea despre dânsa a ajuns până la împăratul Maximian care a trimis după dânsa pe cel dintâi slujitor idolesc din Palat, Evilasie.

Dar cum se face, că o tânără fecioară a reușit să întoarcă la dreapta credință

nu numai unul, ci doi din slujitorii fideli ai crudului împărat?

Vă învit la o scurtă lectură:

Tare ca diamantul

Atunci a poruncit ca, punând-o într-un sicriu de lemn şi întărind cu piroane de lemn sicriul, să taie sicriul cu ferăstrăul.

Pe când slujitorii făceau cu sârguinţă cele poruncite lor, sfânta în sicriu cânta, slăvind pe Dumnezeu.

Şi s-au ostenit slujitorii multă vreme, dar nimic nu puteau să sporească, pentru că nu putea ferăstrăul să o taie şi nici să vatăme pe sfânta fiind ca un diamant vârtos.

Slăbind slujitorii, au rămas ca morţi.

Apoi, mergând la Evilasie, îi ziceau

„Stăpâne, femeia pe care ne-ai dat-o spre chinuire, din ceasul întâi până la al şaselea ferestruind-o în sicriu, nimic n-am sporit, pentru că şase ferăstraie schimbând, n-am putut să ne atingem de ea.

Apoi şi foc am pus lângă raclă, ca s-o ardem, dar n-a ars racla.

Iar ea cânta zicând: „De voi merge prin mijlocul focului, nu mă va arde şi văpaia nu mă va vătăma”.”

Atunci Evilasie s-a mâhnit foarte şi punând de faţă pe sfânta, i-a zis:

„O! femeie, mă înspăimânţi, făcând aceste minuni.

Am 80 de ani şi niciodată n-am văzut unele ca acestea, deci, te jur pe Dumnezeul tău, în care crezi, să-mi spui tot adevărul”.

Sfânta i-a răspuns, zicând:

„Rogu-mă ţie, stăpânul meu, să asculţi într-adins cele ce-ţi voi spune.

Puterea lui Dumnezeu este aceea care mă păzeşte în chinuri, precum singur ai văzut.

De vei asculta cu luare aminte cuvintele mele, te vei îndupleca degrabă ca să te faci prieten credinţei mele”.

(…)

Auzind acestea, Evilasie a început a cunoaşte puterea cea mare a lui Dumnezeu cel viu şi umplându-se de Duhul Sfânt, se întorcea spre bine, iar pe Sfânta Muceniţă Fausta, dezlegând-o din legături, a lăsat-o liberă.

Strigătul chinuitorului

„Spune-mi, răule, cum ai îndrăznit a lăsa pe zeii cei mari şi a-i defăima, crezând nebuniilor creştineşti şi a te apropia de dânşii?”.

Evilasie răspunse:

„Mă jur pe capul meu că şi tu, de vei asculta pe fecioara Fausta, degrab vei cunoaşte pe Dumnezeul cel viu şi vei fi fericit”.

Eparhul Maxim, mâniindu-se foarte, a poruncit să-l spânzure pe lemn şi să-l bată cumplit.

Fiind bătut mult, striga către Hristos Dumnezeu, zicând:

„Stăpâne, Dumnezeule Atotputernice, Care ai ajutat roabei tale Fausta în toate chinurile ei şi ai arătat ochilor mei minunile Tale,

izbăveşte-mă pe mine, smeritul, de acest amar şi preacumplit eparh, deoarece pe Tine Te-am dorit Doamne, pentru minunile Tale cele multe şi mari”.

După aceasta, eparhul a poruncit să ardă coastele mucenicului cu făclii aprinse.

Şi când se ardea, pătimitorul a rugat pe Sfânta Fausta, care sta acolo şi privea la pătimirea lui, să se roage pentru dânsul către Domnul.

Sfânta, milostivindu-se de dânsul, a început a se ruga, zicând:

„Doamne, Dumnezeul meu, arată-Ţi darul Tău şi mă ascultă pe mine, roaba Ta,

primeşte pe Evilasie în staulul turmei Tale celei cuvântătoare şi-l rânduieşte în numărul drepţilor Tăi, că bine eşti cuvântat în veci. Amin”.

Norișorul

(…) Eparhul Maxim, văzând o minune ca aceea, se miră foarte şi porunci să o lege de picioare cu o funie şi s-o târască pe pământ, aşa goală.

Atunci, sfânta a strigat către Domnul, zicând:

„Doamne Iisuse Hristoase, acoperă făptura Ta, ca ochii celor fără de ruşine şi necuraţi să nu privească goliciunea trupului miresei Tale”.

Îndată, pogorându-se un nor de sus, a acoperit pe sfânta ca şi cu o haină aleasă.

Rugăciunea pentru vrăjmaș

Luând pe sfânta muceniţă, a dus-o la un fierar care, făcând o mulţime de piroane de fier lungi, i le-a bătut în cap, în frunte, în ochi, în piept, în fluierele picioarelor şi în tot trupul.

Iar sfânta se ruga în sine:

„Mulţumesc Doamne, Iisuse Hristoase, că Tu eşti cunoscătorul inimilor, slava şi cununa drepţilor.

Învredniceşte-mă, dar şi pe mine, smerita şi nevrednica roaba Ta, ca să mă aflu în calea ce duce la limanul neviforat,

iar pe Maxim, eparhul, adu-l la sfânta credinţă şi la dragostea Ta.

Întăreşte-l în frica Ta şi-l rânduieşte cu cei ce te mărturisesc pe Tine, adevăratul Dumnezeu,

ca toţi să Te ştie, că eşti unul Dumnezeu şi că Ţi se cuvine cinste şi slavă Dumnezeiască, în vecii vecilor. Amin”.

„În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi eu sunt cu voi”

Apoi, fierbând-o tare, au aruncat într-însa pe Sfânta Fausta, împreună cu Sfântul Evilasie şi au pus foc mare dedesubt. Sfinţii mucenici stând în căldarea aceea ca într-un loc verde şi răcoros, cântau şi preamăreau pe Dumnezeu.

Îndată, focul s-a stins şi căldarea s-a răcit. Atunci, Maxim eparhul, văzând credinţa şi răbdarea sfinţilor, a zis: „Dumnezeule veşnic, Cel ce ai făcut pe Evilasie a fi părtaş patimilor roabei Tale Fausta, primeşte-mă şi pe mine, ticălosul şi păcătosul şi mă rânduieşte cu aceşti doi ca şi eu, mai micul, să împlinesc numărul de trei, în chipul Sfintei Treimi. (…)

Acestea zicînd, s-au deschis cerurile şi el a văzut pe Fiul lui Dumnezeu cu cetele sfinţilor, îngeri şi arhangheli şi cu adunările tuturor sfinţilor strălucind ca o lumină. Văzând Maxim o înfricoşată şi înspăimântătoare taină ca aceea, a strigat cu glas mare către Dumnezeu. (…)

După aceasta, îndată a alergat la căldarea în care erau Sfânta Fausta şi Sfântul Evilasie şi ridicându-şi ochii spre cer şi-a făcut semnul crucii, zicînd: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh; şi eu sunt cu voi”.

(sursă: „Viețile Sfinților”)