Rolul familiei în formarea intelectuală a copilului
Dacă studiem biografia savanţilor români, putem constata rolul important al familiei în formarea intelectuală. Părinții reprezintă primele modele intelectuale ale copiilor, chiar dacă domeniile de studiu pe care le vor alege copiii diferă de cele ale părinților…
Educaţia intelectuală nu se reduce la un simplu transfer informaţional. Ea este un proces complex care se desfăşoară într-un cadru afectiv. Tatăl şi mama au roluri specifice. Rolul educativ al mamei reiese în mod clar din multe studii. Kellerhals și Montandon au studiat comparativ rolurile educative parentale sub trei aspecte:
1. al reglării directe a comportamentului copilului (încurajare, supravegherea igienei, controlul temelor etc.)
2. al comunicării (schimb de informații, confidențe, opinii)
3. al cooperării, respectiv al participării la activitați comune (loisir, ieșiri, hobbiuri etc.)
Implicarea părinților
Autorii au încercat să evidențieze domeniile în care cei doi părinți se implică și tipul de resurse (instrumentale sau expresive) pe care fiecare dintre ei le furnizează copilului. Teza unei slabe implicări paterne a fost confirmată. Autorii au constatat în baza cercetării efectuate că „tații intervin direct în reglarea comportamentului copiilor de două ori mai puțin decât mamele, iar atunci când o fac, intervenția lor este mai mult normativă, constând în a comenta, a impune, a permite sau a interzice o activitate, a explica principii morale.
Puțini sunt cei care urmăresc efectiv și sistematic activitatea copilului și o susţin emoțional. Aceeaşi implicare comparativ mai slabă este identificată și în domeniul comunicării: copiii comunică sensibil mai mult cu mamele, iar carențele în comunicarea cu tatăl sunt, de regulă, compensate printr-o comunicare mai intensă cu mama”.
Implicarea tatălui
Psihologii au constatat că taţii au în mai mare măsură tendinţa de a stimula copilul, de a-l provoca, de a-i descoperi anumite potenţialităţi, în timp ce mamele au tendinţa de a-l calma, a-l mângâia şi a-l proteja. Evident, ambele tipuri de acţiuni sunt importante, ele constituind cele două elemente necesare reglării unui proces cibernetic (+ şi -).
Studiile arată că dezvoltarea cognitivă a copilului este influenţată de nivelul de coeziune al familiei. Familiile structurate, care oferă posibilitatea copiilor de a-şi dezvolta personalitatea într-un cadru normal, oferă condiţii pentru dezvoltarea cognitivă propice. De asemnea, performanţa scolară este asociată cu afecţiunea şi suţinerea parentală, dar şi cu controlul şi exigenţa în ceea ce priveşte reuşita şcolară.
Bibliografie
E. Anghel, Psihologia educaţiei pe tot parcursul vieţii, Editura Trei, Bucureşti, 2010.
E. Bonchiş, Familia şi rolul ei în educarea copilului, Ed. Polirom, Iaşi, 2011.
M. Ionescu, E. Negreanu (coord.), Educația în familie. Repere și practici actuale, Institutul de Științe ale Educației, București, 2006.e
J. Kellerhaks, C. Montandon, Les stratégies éducatives des familles: milieu social, dynamique familiale et éducation des préadolescens, Delachaux et Niestlé, 1991.
http://www.asociatia-profesorilor.ro/familia-primul-educator-rolul-familiei-in-activitatea-de-invatare.html
https://psiholearn.blogspot.com/2014/02/rolul-familie-in-educarea-copilului.html
https://www.qbebe.ro/familia/probleme_familiale/rolul_familiei_in_dezvoltarea_copilului
(Articolul integral îl puteți citi în Revista Atitudini Nr. 57)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.