SF. PAULA: DE LA PALAT LA MĂNĂSTIRE | SF. ILARION FELEA

Cuvioasa Paula din Roma, prăznuită la 26 ianuarie

S-a născut în Roma la 5 mai 347, dintr-o familie romană din cele mai strălucite. Tatăl ei era grec; mama era din neamul Scipionilor și al Grachilor. Căsătorindu-se, Paula a avut patru fete și un băiat, toți modele de viață creștină. Bărbatul i-a murit în floarea vârstei.

Avea 22 de ani când a rămas văduvă, în cea mai amară durere. În urma sfaturilor Cuvioasei Marcela, cea mai renumită atunci în Roma prin viața ei evlavioasă, s-a hotărât să jertfească totul lui Dumnezeu, să nu mai ia masa cu niciun bărbat, să trăiască o viață aspră, să nu bea vin, să nu mai mănânce carne, pește și ouă. Ajunează mult, citește Sf. Scriptură, se roagă neîncetat, întrerupe orice vizite, înlătură podoabele lumești, împarte averea la săraci.

Învinuită că nu lasă din avere moștenire la copii, ea răspundea: „Cea mai bogată moștenire, pe care o pot lăsa copiilor mei, este a le asigura binecuvântările cerului prin milosteniile mele”.

Povățuită duhovnicește de către Sf. Ieronim

Moartea fiicei sale Blesila îi aduce o crâncenă durere. Fericitul Ieronim o mângâie printr-o epistolă, care o ajută să rabde mai ușor durerea după ce pierde și pe a doua fiică.

Atunci părăsește familia și casa din Roma, cercetează chiliile sihaștrilor din Egipt, Siria și Palestina. Vederea locurilor sfinte din Palestina i-a mărit și întărit și mai mult evlavia. La Ierusalim îngenunchează în fața Crucii și sărută Sf. Mormânt. Se duce la Vifleem, unde cu ochii în lacrimi de bucurie, se închină în Peștera Nașterii Domnului și cu ochii scăldați în lacrimi de sfântă bucurie grăiește: „Ce fericire pentru o păcătoasă ca mine, să pot săruta ieslea în care Domnul meu ascuns sub formă de copil, a binevoit să plângă pentru mine!”.

Aici, la Vifleem, se așează și rămâne Paula într-o peșteră împreună cu fiica sa Eustohion, sub povățuirea duhovnicească a fericitului Ieronim. În drumul spre Ierusalim, zidește o casă de oaspeți și o mănăstire pentru bărbați, pe care o încredințează Fer. Ieronim, și trei mănăstiri pentru femei, cu reguli de purtare aspre, ca și hainele lor. Tuturor, cuvioasa Paula le dă exemple de virtute, de grijă pentru săraci, bolnavi și neputincioși, preferând să mângâie membrii vii ai Bisericii, decât să împodobească zidurile ei moarte.

Cuv. Paula a murit la 26 ianuarie 404, după citirea Psaltirii și însemnarea cu sfânta cruce, față de care a avut totdeauna o deosebită dragoste. Avea atunci vârsta de 57 de ani, din care 20 petrecuți în Vifleem. A fost dusă la groapă pe umeri de episcopi și înmormântată în peștera bisericii. Numele ei nu-l găsim înscris în pomelnicele Bisericii Răsăritului, dar istoria a însemnat viața și faptele ei.

(Extras din cartea „Cuvântări la viețile sfinților, vol. I”, de Pr. Ilarion V. Felea)