Pentru că atunci clerului nu îi păsa decât cum să o ducă mai bine. Ce spune împăratul? Împăratul e arian. „A! Toţi trecem cu Arie!”. Ce mai face împăratul? „Păi cam aşa!” Bun! Toţi treceau cu ei. Sf. Ioan Gură de Aur spunea: „Nu!”.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Gura care binevesteşte
Sf. Ioan Gură de Aur se naşte la anul 347 şi moare în anul 407. Trăieşte tot 60 de ani ca şi Sf. Grigorie şi aş putea aminti câteva lucruri din viaţa acestuia.
Era preot la Antiohia şi unde ajunge desigur să aibă o mare influenţă. El ajunge şi retor. (Retorii erau cei care cunoşteau foarte bine legea). Şi intervenea de fiecare dată la împărat sau la administraţia locală sau fiscală în momentul în care vedea că cresc foarte mult taxele şi impozitele. Ne amintim ce-i zice Sf. Vasile când scrie o scrisoare unui lucrător financiar să nu mai pună aşa taxe mari pe un biet preot care era sărac că de-abia mai trăia. Dar ca să descurajeze pe tineri să se facă preoţi să devină creştini, fiscul la vremea respectivă, fiind desigur păgâni, punea taxe enorm de mari pe preoţi şi în special pe episcopi, ca să îi desfiinţeze economic.
Sf. Ioan Gură de Aur, militant pentru drepturile cetățenilor asupriți
Dar vedem că acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul Sf. Ioan Gură de Aur când în Antiohia s-au răsculat cetăţenii că nu mai puteau suporta taxele şi birurile aşa cum se întâmplă la noi astăzi. Au crescut aşa de mari că nu mai ştii ce să mai faci, până şi taxă pe ploaie au pus. Tot ce mişcă numai taxă şi iar taxă.
Dar vedeţi vreunul din conducerea Bisericii noastre care să vină să spună: „Staţi fraţilor! Nu mai daţi în poporul ăsta! Nu-l mai chinuiţi, nu-l mai jecmăniţi, că l-aţi umilit total! L-aţi şi depopulat, l-aţi şi devalizat şi l-aţi şi umilit! …
Sf. Ioan Gură de Aur s-a dus la Antiohia… Când s-au revoltat oamenii atunci, au spart tot ce era demnitate împărătească, statui, semne, le-a dărâmat şi normal că a trimis armata şi i-a arestat. Peste 1000 de tineri, în special. A venit Sfântul Ioan împreună cu monahii, monahiile, călugării şi preoţii care erau şi au spus: „Pe noi să ne omorâţi şi să ne executaţi! Nu pe ei!”. Şi a ţinut 21 de zile la rând în fiecare seară, câte o predică, o cuvântare împotriva lăcomiei, a nedreptăţilor, a hoţiei. Și spunea: „Pe noi omorâţi-ne, pe ei lăsaţi-i în pace”. Şi atunci împăratul a înţeles şi i-au lăsat în viaţă.
NECOMPROMISUL ÎN FAȚA LEGILOR IMORALE
Iată, iubiţi credincioşi, o atitudine practică, demnă, concretă. Nu doar venim la biserică şi spunem – ce frumos a învăţat Sfântul Vasile, Sfântul Ioan, îi lăudăm, facem cruce, citim acatistul, plecăm, luăm anafură şi acasă. Ei, nu chiar aşa, iubiţi credincioşi! Concret ce să facem? Ce învăţăm noi din viaţa acestora? Că dacă batem din palme la cei care ne asupresc, dacă stăm lângă cel care semnează legea imoralităţii… Câte legi imorale se dau! Ar trebui să li se spună: „Nu te supăra, domnule preşedinte, dumneata ai semnat atâtea legi rele şi imorale. N-am ce căuta lângă dumneata! Aşa au făcut şi ierarhii, Sfântul Ioan şi desigur Sfântul Grigorie, Sfântul Vasile au înfruntat puterea la vremea respectivă. Şi au spus: „Nu! Singura lege la noi este Hristos şi Biserica şi legea cea dumnezeiască”.
Iubiţi credincioşi, această atitudine desigur i-a atras multă ură. De aceea poate şi sunt cinstiţi împreună, dar sunt convins că această treime sfântă de ierarhie reprezintă un model de luptă. Pentru că noi suntem într-o permanentă luptă, dar reprezintă şi o forţă de mijlocire la Dumnezeu pentru cei care doresc să lupte împotriva nedreptăţilor de tot felul.
Sf. Ioan Gură de Aur spunea: „Nu!”
Şi ne amintim iarăşi un lucru extrem de important când Sf. Ioan Gură de Aur la 398 ajunge patriarh în Constantinopol şi arhiepiscop. Şi este cel care a luptat în primul rând împotriva imoralităţii, apoi a lăcomiei, şi a clerului dar şi a celorlalţi. Pentru că atunci clerului nu îi păsa decât cum să o ducă mai bine. Ce spune împăratul? Împăratul e arian. „A! Toţi trecem cu Arie!”. Ce mai face împăratul? „Păi cam aşa!” Bun! Toţi treceau cu ei. Sf. Ioan Gură de Aur spunea: „Nu!”. Şi desigur pedepsea şi pe episcopi dar şi pe preoţi, pe cei care încercau să trăiască lumeşte şi nu dumnezeieşte cum se cuvine unor preoţi, şi având o atitudine foarte critică, de multe ori chiar cu un iz de ironie. Ceea ce îi deranja mai mult.
Ne amintim momentul în care în Constantinopol era împărăteasa Eudoxia, căreia i s-a făcut un bust. Că erau şi atunci mulţi linguşitori. Un bust de aur. Şi era mare sărbătoare să dezvelească acel bust. Şi l-au făcut chiar în faţa bisericii unde slujea. N-a putut să mai facă Liturghia. S-a aşezat la amvon şi a spus: „Iată, Irodiada stă afară! Şi caută capul lui Ioan să îl ia!”. Şi când au auzit spionii împărăteşti că ocritică pe împărăteasă, normal, căutau să îl omoare.
Însă, un lucru extrem de important: Sfântul Ioan a păstrat cu sfinţenie aşa zisul azil bisericesc. Ce era azilul? Ce este azilul politic, era şi azilul bisericesc. Cine intra în Biserică, chiar dacă era urmărit pentru orişice faptă, nu avea voie să fie arestat, nici bătut, nici scos din Biserică. Şi ne amintim că toţi căutau să desfiinţeze această lege. …
Trădat de episcopi şi proprii lui fraţi
Vreau să spun un lucru – că s-au luptat, iubiţi credincioşi, împotriva cui? Împotriva nedreptăţilor dar din păcate şi împotriva colegilor lui. Şi spune aşa la un moment dat: „Am luptat împotriva nedreptăţii împăratului Teodosie (e vorba de Teodosie I cel Mare); apoi împotriva lui Arcadie, împotriva lui Valens mai înainte, dar şi împotriva lui Eudoxia”. Şi zice: „Pe toţi împăraţii, pe toţi cei care au fost nedrepţi, i-am biruit. Însă nu am putut birui pe colegii mei”. Erau episcopii care s-au unit atât de mult împotriva lui, încât l-au dat pe mâna împăratului spunând că a făcut şi a dres… Ș astfeli este condamnat la anul 403 la Stejar.
După un cutremur l-au adus înapoi, şi în cele din urmă, pentru a doua oară, este exilat, trimis tocmai la Cucuz în Armenia şi epuizat total. Pe jos îl duceau! Celălalt mergea cu trăsura şi calul, iar pe el l-au dus pe jos încât îl epuizau. Iată bătaie de joc! Şi atunci Sf. Ioan Gură de Aur, ajungând la al doilea exil spre Comana, la data de 14 septembrie, anul 407, moare în Biserica Sfântului Vasilisc, cel care îi apare cu o noapte înainte şi îi spune: „Frate Ioane, mâine vei fi aici!”. Şi îi arată desigur în cer.
Scrisorile Sf. Ioan Gură de Aur
Iubiţi credincioşi, însă înainte de a muri, atât la 403 cât şi la 407, scrie multe scrisori. Unii spun că 273, alţii au găsit 370 şi ceva, în fine. Însă, cei care aveţi răbdare să citiţi scrisorile, veţi vedea cât de frumos vorbeşte, dar şi ce tristeţe mare avea în inima lui. Spunea aşa: „Am biruit nedreptatea, hula, sărăcia, am biruit pe împăraţi. Dar însă m-au biruit colegii mei!”. L-au biruit colegii lui care erau episcopi ca şi el. Acest lucru l-a mâhnit atât de tare încât spunea: „De nimic nu mă tem altceva, decât de episcopi. Cu excepţia câtorva”.
…Iubiţi credincioşi, ne amintim că cei Trei Mari Ierarhi, luptători, modele de luptă, modele de atitudine şi de sfinţenie, sunt cei care noi îi putem urma în mod desăvârşit şi în acelaşi timp ne putem şi ruga la ei să mijlocească. Acum ne amintim că simbolul creştinilor în primele veacuri era peştele, care în limba greacă înseamnă ihtis – Iisus Hristos Dumnezeu Mântuitorul. Şi o imagine extrem de frumoasă a Sfântului Vasile care zice: „Cel care vrea să fie peşte în sensul hristic, să meargă totdeauna contra curentului. Doar peştii morţi sunt duşi de val”.
Iubiţi credincioşi, avem de ales astăzi: ori să fim peşti vii şi să mergem contra curentului, mondialist, satanist, ecumenic, ori să ne lăsăm duşi morţi de val, şi unde? Desigur spre tărâmul morţii! Să nu fie! Să rugăm astăzi pe cei Trei Mari Sfinţi şi Arhierei să ne dea putere să fim peşti vii şi să mergem mereu contra curentului, care încearcă să pună într-un sistem satanist lumea şi credinţa şi Biserica noastră, amin!
(Fragment extras din Revista Atitudini Nr. 15)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.