DRUMUL LUI ABRAHAM CĂTRE ORTODOXIE | CONVERTIRI

CUM A DESCOPERIT ORTODOXIA?

Doamne, ajută, Abraham! Ne bucurăm că iubești mănăstirea noastră și sfinții din închisori. Te-am ruga să ne povestești puțin despre convertirea ta, ca si creștin protestant olandez la ortodoxie. Cum ai descoperit ortodoxia?

 Doamne, ajută! M-am născut în Olanda și acum sunt creștin ortodox.

Cum și când te-ai convertit?

Acum trei ani. Eu eram interesat de filosofie. Nu foarte adânc, dar eram preocupat de marele întrebări ale vieții, despre Adevărul Absolut și lucruri asemănătoare. Aveam un trecut cu origini protestante, deci deja aveam un anume interes.

Părinții sunt protestanți?

Da, amândoi părinți ai mei sunt. Dar nu atât de practicanți.

 Și aveați o biserică protestantă acolo?

Da, mergeam acolo, dar când am împlinit 14 ani nu ne-am mai dus. La un moment dat, unul dintre prietenii mei mi-a recomandat să citesc „Nihilismul”, de părintele Serafim Rose. A fost fenomenal! Chiar m-a atins ce a scris.

CARE HRISTOS?

Era tradus în olandeză?

Da, dar eu am citit varianta în engleză. Apoi am fost curios să aflu cine era el. Ce înseamnă un ieromonah ortodox… Credeam în Hristos, dar nu știam (eram încă în căutări) care Hristos. Această căutare și cartea Părintelui Serafim m-au împins spre Ortodoxie. Iar mai apoi am căutat biserici ortodoxe pe internet din orașul meu. Am găsit una rusească și am vizitat-o. Acolo am întâlnit un preot care era și călugăr.

Era o mănăstire?

Nu. E o mănăstire în partea nordică, dar are trei parohii, fiindcă avem puțini preoți ortodocși.

Părinții nu au fost împotrivă?

Nu, dimpotrivă, chiar m-au susținut. Iar mama mea chiar a participat la Botezul meu. Asta a fost acum patru ani. Acum trei ani am fost botezat. Un an am făcut catehizarea. La început eram foarte motivat și chiar îi mărturiseam preotului meu că vreau să devin călugăr. Însă el mi-a zis: „Calmează-te, mai întâi să te văd mai des la Sfânta Liturghie, la slujbă”.

„AVEȚI UN POPOR MINUNAT!”

Mai știm că și Alexia, românca noastră și prietena ta cu care urmează să te căsătorești, a avut și ea o contribuție majoră în convertirea ta.

Da, Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am cunoscut-o pe Alexia, care m-a ajutat să Îl găsesc pe Hristos în mine însumi, în inima mea. Tot ea m-a apropiat și de jertfa sfinților mucenici români din temnițele comuniste, povestindu-mi despre nevoințele și credința lor nemăsurată în Dumnezeu.

Pot să spun că sfinții închisorilor m-au apropiat și mai mult de Dumnezeu și m-au determinat să mă îndrăgostesc de poporul român. Aveți un popor minunat! Un popor credincios și apostolic. Prin osteneala românilor care muncesc în afară, se propovăduiește de fapt Hristos și Biserica Sa la toate popoarele. Românii răspândesc dragostea de Dumnezeu și creștinismul prin modul în care sunt ei. Cumva duc ortodoxia cu ei și se și roagă foarte mult. Ca și cum fac un apostolat în diaspora, românii.

 MISIUNEA ROMÂNILOR ÎN OCCIDENT

Exact. Pot să reîncreștineze Europa.

Mi-a povestit chiar un olandez ortodox, pe care l-am întâlnit și l-am întrebat cum a devenit ortodox. Și mi-a zis că a fost în Caraibe în vacanță, a întâlnit niște români, a vorbit cu ei și a aflat că sunt ortodocși. A zis că i-a plăcut felul lor de a fi, încât a vrut să vadă ce e asta și acum e ortodox.

Și părintele Justin spunea acest lucru, că avem misiunea aceasta de a evangheliza Occidentul. Nu pe toți îi chema în țară. Ne poți spune ce vârstă ai?

Sigur, am 24 de ani.

Avraam e numele pus acum la botezul ortodox?

Da.

E un nume iudaic. Sunt mulți olandezi care se convertesc?

Da, mulți tineri. În ultimii 4-5 ani a fost o creștere a numărului de convertiri și chiar avem o problemă în acest sens. Sunt ortodocși dar nu avem destui preoți și biserici.

Ce crezi că îi determină pe tineri să aleagă Ortodoxia?

Probabil și eroismul ortodocșilor. Da. Pentru că s-au săturat. Am vorbit și cu un prieten de la noi olandez și zic: „Cum ai ajuns ortodox?”. Și mi-a răspuns: „M-am uitat în jurul meu. Nu mi-a plăcut ce am văzut”. Și a studiat creștinismul și am ajuns la ortodoxie. Mulți s-au săturat de imigranți, de amestecarea asta, de pierderea culturii. Acum cred că încep să se deștepte destul de mulți europeni. Națiunile au importanța lor, mă refer la specificul național.

 Da, dar nu cu aversiune una față de alta. Cu cultivarea calității creștine.

Păi creștinul nu poate să aibă aversiune față de alt neam. Evanghelia nu ne-a învățat așa ceva.

 Doar cu sentimentul de apărare. Uneori trebuie să spunem: Până aici!

Asta sper să înțeleagă toată lumea. Poporul român este un exemplu în acest sens. Că-și apără țara și își păstrează identitatea.

(Material publicat în Revista Atitudini Nr. 88)