BOTEZUL ȘI REFACEREA PRIMULUI ADAM | SF. GRIGORIE TEOLOGUL

Să devenim primul Adam!

Eu sunt Lumina lumii (In. 8: 12) spune Domnul. Și pentru această pricină, „Apropiați-vă de El și vă luminați, și fețele voastre să nu se rușineze” (Ps. 33: 6), de lumina cea adevărată fiind însemnate. Iată timpul renașterii; așadar cerești să devenim! Pe primul Adam să ni-l însușim! Să nu rămânem ceea ce acum suntem, că să devenim ceea ce am fost la început.

„Lumina în întuneric se arată (luminează)” (In. 1: 5), luminând această viață și trupul. Iar ea este prigonită de întuneric, dar nu poate fi cuprinsă de către puterea vrăjmașă, vreau să zic, care cu nerușinare năvălește spre Cel ce cu Adam seamănă, dar peste Dumnezeu cade, și este biruită. Pentru ca întunericul noi să-l lepădăm și lumina s-o urmăm, iar apoi lumină desăvârșită să ne facem.

Vedeți harul zilei? Vedeți puterea tainei? Nu v-ați înălțat de pe pământ? Nu v-ați așezat în cele de sus, în mod deslușit fiind înălțați de glasul nostru și de atragerea spre cele nematerialnice?

Și cum se face aceasta?

… Unde este ținerea poruncilor, acolo se face și curățirea trupului de norii acoperitori ai acestuia, care împiedică sufletul și nu-l lasă să vadă în mod curat raza dumnezeiască. Unde este curățire, acolo este strălucire. Unde este strălucire, acolo este plinirea dorului, a celor ce gonesc spre Cel mai mare, sau spre Cel mai presus de toată mărirea.

Pentru aceasta mai întâi este nevoie ca omul să se curățească pe sine, și apoi să se apropie și să devină familiar cu Cel curat. Dacă nu voim să pătimim ceea ce poporul lui Israel a pătimit neputând îndura slava feței lui Moise, din care pricină acesta avea nevoie de acoperământ… Sau precum Pavel, să ne rănim vederea, înainte de a se curăți el de prigoniri…

Căderea lui Adam și restaurarea prin Întruparea lui Dumnezeu

Dar nu a lui Dumnezeu este lucrul care prin pizma diavolului și prin gustul amar al păcatului, s-a făcut, când în chip vrednic de milă s-a văzut despărțit omul de Dumnezeu, Făcătorul său.

Așadar ce se întâmplă acum? Și ce este această mare taină pentru noi? Firile lui Dumnezeu se înnoiesc și Dumnezeu om Se face. Și Acela Care S-a suit peste cerul cerului, spre răsăritul slavei (Ps. 67: 34) și strălucirii Sale, este slăvit la apus de către micimea și smerenia noastră. Și Fiul lui Dumnezeu primește să Se facă și să fie numit Fiu al Omului. Nu primind schimbare Cel ce era (căci neschimbabil este), ci luând asupra Sa ceea ce El nu era (iubitor de oameni fiind), pentru ca Cel necuprins să poată fi cuprins, prin mijlocirea trupului, împreună cu noi petrecând și convorbind, ca dindărătul unui acoperământ. Căci a suporta Dumnezeirea Sa pură, nu este cu putință firii create și stricăcioase…

Pentru aceasta cele de neamestecat se amestecă. Nu numai Dumnezeu cu făptura, nici numai mintea cu trupul, nici numai vremelnicul cu veșnicia, nici mărginitul cu nemărginitul… Ci încă lucru și mai minunat: nașterea cu fecioria, și Cel Ce este mai presus de orice cinstire cu necinstirea… Și Cel nesupus vreunei patimi cu patima, și Cel nemuritor cu stricăciunea.

Noul Adam și Botezul

Deoarece meșterul răutății, socotindu-se a fi nebiruit, amăgindu-ne (momindu-ne) pe noi cu nădejdea dobândirii în chip nedrept a Dumnezeirii, prin arătarea în trup al lui Hristos, el însuși a fost amăgit (momit). Că pe Adam atacându-l, de Dumnezeu să fie prins și lovit. Și în acest chip Noul Adam pe cel vechi să-l redobândească și osândirea trupului să fie dezlegată, de vreme ce prin trup moartea a fost omorâtă.

Hristos Se luminează, împreună cu El să ne luminăm! Hristos Se botează, împreună cu El să ne scufundăm, ca și noi, împreună cu El, să ne ridicăm!.

Ioan Botezătorul și întregul Adam botezat

Ioan botează, dar de asemenea el însuși vine să fie botezat de Iisus, ca și Botezătorul să fie sfințit… Pentru ca întregul Adam cel vechi să fie îngropat în ape. Și înainte de aceștia și prin aceștia, să se sfințească Iordanul. Așa cum El a fost duh și trup, în acest chip dăruiește desăvârșirea prin Duh și prin apă.

Iisus Se și ridică din ape. Împreună ridică cu Sine lumea iar cerurile se văd deschizându-se, care au fost închise de Adam pentru sine și pentru urmașii săi… Așa cum prin sabia de flacără vâlvâietoare a fost închis Raiul.

Iar Duhul Îi mărturisește Dumnezeirea… și glas din ceruri s-a auzit și în chip de porumbel se arată. De ce porumbel… Pentru că porumbelul are mai de demult obiceiul să binevestească încetarea potopului. Dacă însă după mărimi și greutăți cercetezi Dumnezeirea, și de aceea ți se pare Duhul mic, pentru că în chip de porumbel S-a arătat, o, lipsitule de minte pentru lucrurile cele mari, e vremea ca și Împărăția cerurilor s-o disprețuiești, văzând că a fost asemănată cu un bob de muștar…

(Extras din Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântul la Sfânta Lumină – Boboteaza, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă)