MEDICAMENTUL TRISTEȚII | O SFÂNTĂ NECUNOSCUTĂ

Pocăința – medicamentul întristării

Atunci când diavolul, neobositul vrăjmaș al omului, vede că acesta se nevoiește și progresează în cele duhovnicește, îndată se pornește cu război asupra lui, așa cum te războiește și pe tine acum. Și văzând Dumnezeu și egoism, și judecare de aproapele, și mândrie înlăuntrul lui, atunci îngăduie să vină și ispitele. Urmează apoi părăsirea, căci harul dumnezeiesc îl părăsește pe om, iar sufletul cade în întristare.

Iubitul meu, cel mai bun medicament împotriva întristării este pocăința. Să nu zăbăvești, ci numaidecât să cazi în genunchi, grăind așa: Doamne, greșit-am Ție, Doamne, iartă-mă, nu mă părăsi, ajută-mi mie, nevrednicului! Și bunul Dumnezeu te va ajuta negreșit.

Puterea iubirii de Dumnezeu

Iubitul meu, atunci când omul învață să-L iubească pe Dumnezeu, toată vremea vieții lui devine rugăciune. Adică sufletul se află neîncetat în rugăciune. Pentru că tot ceea ce face omul este să slăvească pe Dumnezeu, fie că lucrează, fie că merge, fie că mănâncă sau se odihnește sau orice altceva ar face.

Prin rugăciune, prin pocăință și prin Sfintele Taine omul se unește cu Dumnezeu. Și, venind harul, omul se sfințește întreg: suflet și trup. Iubitul meu, porunca pe care ți-o dau este să iubești din tot sufletul pe Dumnezeu. Iar când această iubire va fi adevărată și desăvârșită, se va canaliza în inimioara ta și în iubirea pentru aproapele, și pentru tot ceea ce a fost creat de mâinile lui Dumnezeu. Așa cum spune și prorocul David în catisma a șaptesprezecea, la starea a doua: „Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, înțelepțește-mă și voi învăța poruncile Tale”.

Omul mândru caută doar voia lui

Bucuria mea, atunci când omul se predă cu totul voii lui Dumnezeu, Însuși Dumnezeu începe să-l călăuzească și sufletul este învățat nemijlocit de Dumnezeu.

Omul mândru nu caută voia lui Dumnezeu, ci alege să trăiască după voia sa proprie.

Cel care s-a predat voii Sale sfinte, nu are de suferit mult în viață, pentru că se gândește că așa a binevoit Dumnezeu să i se întâmple pentru păcatele sale și, astfel, îndură totul cu răbdare.

Cel ce trăiește după voia lui Dumnezeu, acela nu se îngrijește de nimic, așa cum spune prorocul David: „Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni”.

Lucrarea cea mai bună este să ne predăm voii lui Dumnezeu și să îndurăm întristările cu nădejde. Căci Dumnezeu, văzând întristările noastre, nu va îngădui niciodată ceva care să depășească puterile noastre.

Maica Domnului – medicament al tristeții

Când Maica Domnului stătea lângă Cruce, tristețea sa era necuprins de mare, pentru că Îl iubea pe Fiul ei mai mult decât își poate cineva închipui. Și noi știm că în ciuda imensei sale întristări, s-a lăsat pe sine în voia lui Dumnezeu și Duhul Sfânt a întărit-o ca să poată îndura această durere.

După Înălțarea Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a făcut pentru întreaga lume mare mângâiere în întristări.

Domnul a trimis Duhul Sfânt pe pământ și cei care Îl primeau simțeau raiul înlăuntrul lor.

Ai putea spune: eu de ce nu am acest har? Pentru că nu te-ai lăsat cu totul în voia lui Dumnezeu.

Domnul nu vrea moartea păcătosului, ci dăruiește harul Duhului Sfânt oricărui om se pocăiește. El dăruiește sufletului pace, iar omul rămâne cu mintea și cu inima la Dumnezeu.

Să-I dăm slavă lui Dumnezeu, că ne-a dăruit pocăința, ca prin aceasta să ne mântuim toți, fără excepție. Numai cel care nu se va pocăi, nu se va mântui. Sufletul care a pierdut pacea, trebuie să se pocăiască și Dumnezeu îl va ierta negreșit.

(Scrisorile unei sfinte necunoscute către fiul ei duhovnicesc, publicată în Revista Atitudini Nr. 46)