Sfântul Mucenic Platon

Sfântul Mucenic Platon era din părțile Galatiei, din cetatea Ancira, frate cu Sfântul Mucenic Antioh, născut din părinți creștini și crescut în bună credință.

Îi învăța pe oameni să cunoască adevărul și să se întoarcă de la înșelăciunea idolească la Dumnezeu.

Pentru aceea a fost prins de necredincioși și dus la judecată înaintea ighemonului Agripin.

A suferit chinuri groaznice: a primit bătaie cruntă, schimbându-se 12 ostași, a înfometat în temniță, a fost pus pe un pat de aramă încins, i-a fost jupuiată pielea…

Cu toate acestea nu s-a lepădat de Hristos și de credința creștină.

S-a săvârșit fiind tăiat cu sabia.

Cele două vieți și morți

Apoi, încetând ostașii de a-l mai bate, ighemonul a început a grăi către dânsul, zicând:

„Eu, Platone, te sfătuiesc prietenește să te abați de la moarte spre viață”.

Mucenicul a răspuns:

„Bine mă înveți, Agripine, ca să mă abat de la moarte spre viață, căci fug de moartea cea veșnică și caut viața cea fără de moarte”.

Iar Agripin a zis către sfântul cu mânie:

„Spune-mi, ticălosule, câte morți sunt?”.

Sfântul a răspuns:

„Două morți sunt: una vremelnică și alta veșnică. Asemenea și vieți sunt două: una de puțină vreme, iar altă fără de sfârșit”.

Agripin a zis:

„Lasă basmele tale și te închină idolilor, ca să te izbăvească de chinul cel cumplit”.

Sfântul a răspuns:

„Nici focul, nici rănile, nici mânia fiarelor, nici tăierea mădularelor nu mă vor despărți pe mine de Dumnezeul cel viu; pentru că nu iubesc veacul acesta de acum, ci pe Hristosul meu, Care pentru mine a murit și a înviat”.

Nears de foc

Atunci chinuitorul, umplându-se de mânie, a poruncit să pună pe sfântul gol pe patul cel de aramă, iar dedesubtul patului să pună mulțime de cărbuni și să-i aprindă, turnând peste foc untdelemn, ceară și smoală și așa să ardă trupul sfântului mucenic.

Iar deasupra să-l bată cu toiege subțiri pentru că din bătaie și din arderea focului să simtă durerea mai cumplit.

Astfel fiind chinuit, după multă vreme Agripin a zis:

„Ticălosule, miluiește-te pe tine însuți și dacă nu vrei să te închini zeilor, apoi zi măcar cuvintele acestea: Mare este zeul Apolon și îndată voi înceta a te chinui și te vei duce cu pace la casa ta”.

Sfântul a răspuns:

„Să nu-mi fie mie această a-mi milui trupul și a pregăti sufletul pentru focul gheenei”.

Petrecând Platon trei ceasuri într-acel chin, au pogorât patul și au aflat trupul lui întreg și sănătos, neavând nici urmă de răni din arderea focului, ci ca și cum ar fi ieșit din baie.

Ba încă și o bună mireasmă ieșea din trupul lui, încât toți cei ce stăteau acolo se minunau și ziceau:

„Cu adevărat mare este Dumnezeul creștinilor”.

(sursă: „Viețile Sfinților”)

 

 

 

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…



Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.