Aflați cum au fost găsite moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, prăznuit astăzi.
Cum și-a ales singur locul unde să fie ținute moaștele sale?
Cum a fost izbăvit de moarte un dregător?
Câți arginți a dat banul pe moaștele Cuviosului?
Vă învit să citiți și să aflați:
Cu hainele de închisoare în biserică
Legenda spune că banul Barbu Craiovescu (călugărit la bătrănețe sub numele de Pahomie) își astepta moartea într-o temniță la Stambul.
În noaptea de dinaintea execuției, marele boier s-a rugat necontenit și cu lacrimi amare la Sfântul Grigore.
S-a rugat până a pierdut șirul orelor și al gândurilor negre, când, deodată, s-a trezit într-o biserică plină de candele și icoane îmbrăcate în argint.
Era peste mări și țări, tocmai la Bistrița, înconjurat de câțiva călugări, speriați să vadă un om cu straiele rupte și lanțuri la picioare, despre care nimeni nu putea spune cum și când anume a intrat în biserică.
Colindând Orientul, în căutarea Sfântului
Drept mulțumire pentru salvarea lui cu totul miraculoasă, Barbu Craiovescu a început să colinde Orientul, până când, într-un tarziu, va găsi moaștele Cuviosului Grigore Decapolitul, ținute cu multă cinste de către un negustor turc, care, deși musulman, vedea și el sporul adus în casă de lucrarea Sfântului. 
Cu greu s-a lăsat convins turcul să vândă moaștele Cuviosului, și asta numai după ce boierul oltean i-a propus să urce racla pe talgerul unui cântar, iar pe celălalt talger să pună aur.
Negustorul a acceptat, neștiind că Sfântul va mai săvârși o minune:
pus pe cântar, trupul lui va deveni atât de ușor, încât Barbu Craiovescu a îndreptat balanța doar cu o mână de galbeni, spre ciuda turcului care ar fi spus: „Bac, bac, ghiaurum”.
Adică: „Ghiaurul la ghiaur trage”.
„Eu îmi voi alege locul…”
Întâmpinat cu mare fală și bucurie la Dunăre de către mitropolitul țârii și un întreg sobor de preoți, Barbu Craiovescu a decis să-l lase pe Sfânt să-și aleagă singur locul și casa.
A pus, deci, racla din lemn de piersic, ornamentat cu stilizări de aur și argint, într-un radvan tras de cai „neînvățați” și a pornit la drum, decis să-l lase pe Cuvios să se ducă unde va voi în Oltenia.
Caii au ocolit Tismana și Cozia, au trecut pe lângă multe alte mănăstiri vâlcene, și nu s-au oprit decât la porțile Bistriței, de unde nu au mai vrut să plece sub nici un chip.
Sfântul hotărâse.
Își găsise, în sfârșit, locul și liniștea.




Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.