FRANCMASONERIA ȘI ROMÂNIA | PR. CONSTANTIN

Loja masoneriei și comunismul

În regimul totalitar și ateu, când țara era la cheremul celor fără de Dumnezeu și de Biserică – românii au fost totuși puternici și nu L-au abandonat pe Hristos. Iar rănile din inima lor s-au prefăcut în pietre scumpe pe îndrăzneala, pe curajul celor care își duceau viața în tainițele întunericului din temnițele comuniste, și care sub zăvoarele ruginite țeseau în pânza de jertfă, nefericirea poporului din  planurile diabolice ale osândirii comuniste, dar și ale masonilor.

De fapt, între cei „prea tari” la făurirea orânduirii comuniste, se știa că loja masoneriei începea să se întărească și în România, dar într-un mod tacit și fără mult zgomot. Și-n semiîntunericul vieții comuniste, francmasoneria își oblojea mădularele vechi și-și forma adepți pentru o cât mai rapidă încimentare în toate păturile sociale, oferind credulilor, condiția optimă de mișcare, pentru a sluji marea lojă a francmasoneriei, fără șovăire.

Fenomen travestit în filantropie

Și iată că, în noile forme sociale și morale ale vieții popoarelor devine activ acest fenomen care a apărut în sec. XVIII (1717) în Anglia. De unde s-a răspândit apoi în toată lumea, prin crearea de noi loje ce se prezintă ca organizații filantropice (vezi mărturisirea lui Alexandru Paleologu, în ziarul Expres Magazin, anul II, nr. 37(60) din 18-24 sept. 1991), care tăgăduiesc întru totul dumnezeirea lui Hristos. Și urmăresc prin cele mai importante oficii de informații să introducă în sânul omenirii autoritatea banilor și îndepărtarea oamenilor de la religia creștină tradițională.

Astăzi avem de înfruntat,  într-o lume a secularizării și acest fenomen: „francmasoneria”. Deși ar trebui să vorbim despre lumea cea bună a vremii noastre, iată că vorbim despre lumea falsului… Despre schimbările păguboase și despre programul de lucru al acestui segment, francmasoneria, care sub masca bunătății, a milei, a blândeții, creează stări relative, limitate și schimbătoare, potrivit scopului ei, ca o adevărată axă ce se consideră a fi salvatoare.

Satana și francmasoneria

Francmasoneria este asociația secretă răspândită în diferite țări, ai cărei membrii, organizați în loje, sunt adepții principiului fraternității și se recunosc între ei prin semne și embleme. (vezi Dicționarul Explicativ la Limbii Române – universal enciclopedic, București, 1998, pag. 397). Firește, ipocrizia și fariseismul îi dau forma de mișcare serioasă. Însă cel mai paradoxal lucru dintre toate este că, în această organizație, în care s-a cuibărit satana sunt oameni influenți, cu inteligență, cu autoritate, cu bani, și se pare că și unii dintre slujitorii lui Hristos sunt ispitiți de acest fenomen.

Această organizație secretă, cum se crede și totodată perfidă, este antisocială. Căci prin felul cum se manifestă, favorizează disensiunile și nu viață cinstită și curată. Deși masoneria copiază multe din ceremoniile creștine, adorând pe Marele Arhitect al Universului și vrea să arate că nu agresează pe Dreptul nostru Dumnezeu, ea este cea mai nereligioasă și vicleană mișcare din toate timpurile, care dorește să transforme omenirea într-un imens lagăr de slujitori ai lui antihrist.

Profețiile sfinților

Ne uimesc planurile francmasonilor, prin felul cum se manifestă, dar nu ne slăbesc credința, de mărturisitori ai Adevărului pentru Hristos. Lojele masoneriei există, dar există și profețiile Sfintei Scripturi, cu conținut eshatologic. Cât și profețiile multor sfinți, precum: Cosma al Etoliei, Nil Atonitul, Efrem Sirul, Andrei cel nebun pentru Hristos, Metodie, arhiepiscopul Patarelor. Dar și profeția lui Agatanghel, care laolaltă ne înștiințează despre timpul când orice morală și dreaptă evlavie vor dispărea din om.

Prin urmare, „satanolatria” se va răspândi în toată lumea, prin săvârșirea de ceremonii închinate lui satan. Și, iată că, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate, dorul după o viață curată, cinstită și dreaptă, după cum vrea Dumnezeu, a devenit anemie!

Unde putem fugi din fața acestei epidemii?

Știm, suntem năpădiți de probleme, dar să nu devenim captivii lojelor masonice, în care puterea caracterului se distruge și vicleniile celui rău se instalează în intimitatea omului! Unde putem fugi din fața acestei epidemii?

O cale sfântă și curată este calea Bisericii, în cadrul căreia se pot stârpi toate rădăcinile răului. Dar pentru reușită, omul trebuie să recupereze taina viețuirii în Hristos. Numai atunci francmasoneria nu se va mai mișca atât de liber. Și în freamătul difuz al răului, în  zgomotul de fond al existenței, ea va fi o simplă bombăneală de scandal.

Românii și francmasoneria

Nouă, tuturor, ne lipsește îndrăzneala și de aceea greu ne punctăm universul vieții în Dumnezeu. În vreme ce masoneria crede despre om că ușor poate deveni materie primă a lui satan. Însă câți sunt îngrijorați de activitatea francmasoneriei, care sub masca binefacerii își ascunde identitatea reală?

Românii spun despre ei înșiși că sunt un popor mai inteligent decât altele. Dar nu-i suficient să fim inteligenți trebuie să fim și credincioși. Să lucrăm cu toții conștiincios, viu și responsabil, ca întunericul să nu ne cuprindă. Căci:

„Nu poate neamul meu acum să tacă,

Când toate le-ai făcut cu-nțelepciune

Vom duce Crucea dârz, chiar dacă

Dușmanii vor veni să ne sugrume.

Și-n față stavile ne vor opri / Și alte iude mârșave ne vor trăda, / Furtuni sălbatice de se vor năpusti, / Doar mâna Ta, de rău ne va salva”.

(Articol publicat în Revista Atitudini)