DIALOGUL PĂRINTELUI JUSTIN CU UN GARDIAN

Întrebare către gardian

Eram în pușcărie și l-am întrebat pe un caraliu, un sergent-major care trebuia să ne supravegheze câte 24 de ore. La un moment dat, într-o dimineață, l-am întrebat: „De ce vă comportați așa de sălbatic cu noi, iar cu bandiții, hoții și cei care au ucis sunteți așa de manierați? Le dați drepturi, pachete, scrisori, vorbitor?”.

„Băi, banditule, nu-ți spun acum!”. A durat vrei două săptămâni.

„Voi ați ucis o nație”

Într-o dimineață, fiind eu prin curte, mă cheamă la el: „Stai să-ți spun eu ție, ce s-a întâmplat cu unii și cu alții. Bandiții ăștia care sunt aici în pușcărie, au spart case, au furat, au ucis, au făcut lucruri grave, într-adevăr. Dar ei au făcut un rău local. Și orice lege îi scutește ca să se hrănească și ei cumva. Dar voi ați ucis o nație, nu un om. Prin creștinismul ăsta al vostru, ați stăpânit toată țara asta. Și nimeni nu trebuie să vă înlocuiască pe voi”.
„Bine, dar toată stăpânirea și dictatura asta au fost spre binele neamului sau spre răul lui?”.

Nu mi-a răspuns pe loc. „Măi, mai stăm de vorbă!”. N-am mai apucat, că am plecat de acolo. El se informa la ședințele lor și le punea problema: „Ce să răspundă?”.
„Și cu noi, de ce nu vorbiți ca de la om la om?”.

La orice întrebare primeam răspunsul după 4,5 zile după ce se discuta în ședință. „Pentru că voi aveți foarte multă putere de convingere și dacă am sta de vorbă cu voi, ne convingeți și pe noi”.

(Extras din ultimul Număr al Revistei Atitudini, Nr. 87)