CUM MAI PUTEM SALVA OMENIREA DE RĂZBOI. PR. JUSTIN PÂRVU

Începe vifornița, începe urgia… ne atrăgea adesea atenția Părintele Justin. Și odată cu el toți marii sfinți contemporani care au profețit urgia unui război catastrofal, îngăduit de Dumnezeu spre pocăința oamenilor. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului și nu Dumnezeu este Cel ce pedepsește. Ci noi, oamenii, prin păcatele noastre, dăm posibilitate puterilor întunericului să ne atace. Care sunt oamenii luminii și care sunt oamenii întunericului aflați în cuvântul Părintelui Justin. Fiecare din noi putem deveni un om al luminii în întunericul de azi. CUM MAI PUTEM SALVA OMENIREA DE RĂZBOI. PR. JUSTIN PÂRVU

Va pierde jumătate din lume

Către ce se îndreaptă astăzi România și lumea în general? Se tot vorbește de marea schimbare.

Ei, lumea vorbește. Sigur că e normal. Pentru că are și interesul cineva ca să se ajungă la aceste discuții și anunțuri și false anunțuri. Că nu se știe nimic în fond, când e sfârșitul lumii. Asta cine poate ști? Nici îngerii din ceruri n-o știu. D-apoi cum să știm noi, oamenii? Dar presupunem că este vremea asta așa cum o ducem noi, că va fi totuși un sfârșit. Față de simptomele pe care le avem, față de toate evenimentele acestea mari, neînțelegerea popoarelor și așa mai departe, un sfârșit va fi.

Sigur că da, în urma unui război mare, care va pierde jumătate din lume. În sfârșit, va curge sânge până la burțile cailor. La Constantinopol se vor da ultimele încercări de luptă și de cucerire a Creștinismului. Și iată că astăzi, de altfel, cam se poate vedea ceva, ceva, o apropiere de lucrurile acesta.

Cum luptăm cu acest val de suferință?

Vor fi multe mijloace de constrângere, nu doar războaie, pentru că astea înrăutățesc viața omului, distrug și pierd orice liniște sufletească iar omul devine mai dur și mai sălbatic. Puțini sunt aceia care își înnobilează sufletul în încercări, cei mai mulți devin mai răi. Dumnezeu le îngăduie spre pocăință dar puțini înțeleg. Omul, în situații grele și excepționale, devine sălbatic. Ei bine, suferința aceasta să știți că este adevărata stare creștină.

Să te opreşti puţin de la mărul acesta adamic. Dacă vor păzi oamenii toate rânduielile puse de Dumnezeu, vor mânca roadele
pământului şi vor trăi, după cum zice Scriptura.

Dar dacă nu vor asculta de poruncile Lui, amărăciune şi război va veni peste neamul omenesc. Şi iată că auzim numai veşti d e războaie, că începe viforniţa. Dar cel mai important război este războiul acesta sufletesc, dragii mei. Războiul dinlăuntrul nostru, războiul neînţelegerii dintre noi, războiul neînfrânării noastre. Toate aceste boli şi infestări ale mediului în care trăim sunt îngăduite de Dumnezeu şi ele vin cumva să ne trezească, să ne aducă la o realitate. Iată că şi pământul, şi izvoarele şi apele strigă împotriva nesimţirii noastre.

Cum ne păstrăm mintea limpede?

De aceea, nu ne rămâne nimic la ora aceasta decât rugăciune, rugăciune permanentă. Singură, această legătură cu puterile cerești ne mai poate îngădui să mai trăim pe fața pământului. Noi nu avem alt ajutor. Ești creștin? Trebuie să mori. Ești om? Trebuie să fii redus la animalizare. Cam acesta este planul. Al treilea război mondial care va veni nu are alt scop decât consumul vieții umane. De aceea, cât mai trăim, în libertatea aceasta frumoasă, să ne întâlnim în rugăciune permanentă, să vă întâlniți în rugăciune în casă, cu soțul, cu nașii, cu părinții dumneavoastră.

Trebuie să păstrăm mintea limpede. Să nu ne intereseze dacă vom trăi bine sau rău, mult sau puțin, dacă vom dormi pe canapea sau pe o cioată, dacă vom sta în căldură sau frig. Sunt grele aceste vremuri pentru că și ispitele au devenit atât de subțiri, încât aproape că ating sufletul. Creștinii de altfel au aceeași șansă și mod de mântuire ca dintotdeauna, doar că în plus sunt și încercările acestea moderne și ascuțite ale supratehnicii. Altădată forța răului era legată de rugăciunea marilor trăitori, acum însă această forță este mult mai slobodă. Lipsa de rugăciune face ca sufletul nostru să se umple de răutate.

(Extras din „Ne vorbește Părintele Justin”, vol. IV)