SFINȚENIA PR. ILARION FELEA – RELATATĂ DE UCENICUL SĂU | PR. CRĂCIUN OPRE

În temuta închisoare Aiud, la 18 septembrie 1961, se stingea din viață ca un martir al lui Hristos neînfricat, Preotul Ilarion V. Felea. Părintele Ilarion Felea a fost recent canonizat de către Patriarhia Română. Vă invităm să îl cunoaștem mai bine pe Pr. Ilarion, din relatările ucenicului său. SFINȚENIA PR. ILARION FELEA – RELATATĂ DE UCENICUL SĂU | PR. CRĂCIUN OPRE

SFINȚENIA PĂRINTELUI ILARION FELEA

Părintele Felea a fost absolvent al liceului de la Brad, ca și Zian, că așa-l chema pe Arsenie Boca. Părintele Arsenie Boca a făcut liceul întreg la Brad, iar părintele Ilarion Felea, fiu de popă din Valea Bradului a făcut puțin liceul la Brad, după aceea la Arad. Apoi a făcut Facultate la Cluj, la Sibiu și după aceea la București. Părintele Stăniloae îl consideră o personalitate. Stăniloae afirmă așa: „M-a depășit!”. De ce? În scrierile sale, părintele Felea Ilarion citează pe o mulțime de sfinți. A predat la Teologia din Sibiu, Dogmatică, Morală, Liturgică și Teologie Mistică. Cursul de Teologie mistică sau de Viață duhovnicească nu era îngăduit prin 1948 să se predea în Teologie, pentru că el forma omul care să fie preot mâine, învățându-l cum să se despătimească și cum să-și însușească virtuțile lui Hristos și să trăiască Hristos prin el.

SF. ILARIOAN FELEA – DUHOVNIC ȘI PROFESOR DE MISTICĂ

Felea, care a predat Teologie Mistică sau duhovnicească, în tot timpul până în 1948, din 1952 și până în 1956 a scris o carte intitulată Spre Tabor, în 4 volume. În primul volum prezintă tema lucrării. În volumul al 2-lea, cu de-amănuntul prezintă cum trebuie să mă lupt cu toate ispitele care vin de la satana, și în vederea noastră, și prin auz, și prin gust, și prin toate simțirile noastre. Cum luptăm împotriva ispitelor care vin de la cel rău, din propriul nostru trup. Cum zice însuși Sf. Evanghelist Ioan, care vine de la alt om, prin alt om și care vine direct de la satana? Acesta este volumul 2, care în partea a doua vorbește despre importanța rugăciunii, importanța Sfintelor Taine, importanța duhovnicului pe care trebuie să-l formăm… Și în același timp să-l căutăm și să nu-l schimbăm cu una cu două. Înaintea lui Dumnezeu, cuvântul lui are deosebită pondere și fără dezlegare de la duhovnic și binecuvântarea lui nu pot face nimic.

CUM TREBUIE SĂ SE FORMEZE UN STUDENT LA TEOLOGIE

Pentru că a zis Mântuitorul: „Luați Duh Sfânt… Cui veți lega aici pe pământ, legate rămân și-n rămân și-n cer. Dar și cui dezlegați, dezlegate rămân și-n cer”. Iar la conștiința acestei misiuni trebuie să ajungă cel ce face Teologie și Biserica să-i formeze această conștiință. Părintele Ilarion Felea are teză de doctorat, Pocăința. Și se plânge el însuși, cu toată importanța deosebită pe care o are duhovnicul, zicea: „Până la ora aceasta, în Teologie nu se face o deosebită creștere și formare a duhovnicilor”.

ARESTAREA

Pe părintele Ilarion Felea nu l-am folosit ca duhovnic decât din 1947 și până în 1958, cu două săptămâni înainte de a fi arestat și condamnat. Actul lui de acuzare este următorul: „De ce, după 1948, ai îndrăznit să faci educație cu tineretul în biserica din Arad, în catedrală?”. Pentru că, despărțindu-se de Biserică, tineretul era în mâinile Statului și Biserica nu mai avea voie să-i facă educație. Acesta e actul de acuzare. Pentru asta a fost condamnat o mulțime de ani și-a murit în temniță. De aceea, episcopul nostru de acum, din gura lui știu, ca o mărturisire: îl consideră sfânt. Cum îl considerați frățiile voastre nu știu.

Omul acesta, din tot ce a scris, din tot ce citează, înainte de a cita pe cineva, pe un sfânt, pe un părinte duhovnicesc, a experimentat el însuși. Adică a trăit el ceea ce învață pe alții. Așa l-am cunoscut: smerit, sobru, dar deosebit de comunicativ și deschis sufletește față de orice om. A avut doi prunci: unul a murit mic și unul este și acum pensionar în București.

PREMIANT AL ACADEMIEI ROMÂNE

Părintele a fost așa de prețuit încât una din lucrările sale intitulate Duhul Adevărului, unde sunt predici la toate duminicile și sărbătorile de peste an, a fost premiată de Academia Română de atunci, care nu era atee. Și toate celelalte lucrări ale sale sunt deosebit de primite în sânul Bisericii noastre. Dincoace, m-ar bucura să știți și aceea că în același duh, cu aceleași sentimente, cu același orizont privea lucrurile atât Arsenie Boca, cât și părintele Ilarion Felea. Smeriți, serioși, silindu-se să trăiască smerenia, pentru pilda Mântuitorului și cu conștiința responsabilității pentru fiecare suflet care vine să-l întrebe ce trebuie să facă… Cum să-și îndrepte viața, cum să viețuiască după pilda lui Hristos spre a avea o familie onorabilă, prunci cu demnitate și care să-și poată împlini rostul în viața aceasta. Așa i-am cunoscut. De aceea, procurați-vă Spre Tabor în 4 volume de Ilarion Felea, care trebuie nu numai citită, ci tradusă în viața noastră personală.

CELE 4 VOLUME DIN OPERA „SPRE TABOR”

În volumul 3 ne învață virtuțile creștine, virtuțile lui Hristos, ale unui creștin care vrea să asculte chemarea lui Hristos. Să-i urmăm pilda, așa cum se cuvine să-l ascultăm și pe Teofil Pârâianu, care are același duh. Pe cel ce venea la el la spovedanie, îl întreba prima dată: „Cum mergi la biserică?”. „Păi, din Paște-n Crăciun”. „Până nu mergi în fiecare duminică la biserică, nu te pot primi la spovedanie”.

Pr. Ilarion a murit la 18 septembrie în 1961, în Aiud. Despre acest Ilarion Felea, poate aveți și sfințiile voatre „Duhul Adevărului”, probabil și „Despre iubire” și „Pocăința”, nu? Părintele Stăniloae, care știți cum este prețuit în Ortodoxie, mărturisea acolo în pușcărie – mi-a spus părintele Sabău, care a fost și cu unul și cu altul împreună, zice: „Ca preot, Pr. Ilarion Felea m-a depășit!”.

PROFESOR ȘI RECTOR DESĂVÂRȘIT

Mărturisea cum studenții, pe vremea aceea, mergeau absolut în fiecare duminică, miercurea și vinerea la biserică, la catedrală. Iar în restul zilelor la capela unde se făcea Liturghie. În posturi mergeau și la acatist și la vecernie la catedrală. Și ce mărturisește? După 1990 – până atunci n-a dezvăluit, zice: „Pr. Felea așa de firesc se manifesta la orice slujbă duhovnicească, la orice serviciu. În timpul vecerniei, când se cădește prin biserică, zicea Psalmul 50 sau alte rugăciuni. Și le zicea încet, nu-l auzea nimeni însă se auzea că se roagă. Antrena absolut toată biserica în rugăciune. Simțea lumea sinceritatea și duhul rugăciunii care îl stabilea”. În acest sens, a spus Stăniloae despre el.

Când spovedea, ținea să se spovedească omul în picioare. Și știi de ce?

Cele mai multe informații le transmitem prin ochi. Și-atunci îl vezi după mimică pe om, îl simți, cât de sincer e. Și-l simți cât e de ispitit. Părintele spovedea și în genunchi, dar în general așa spovedea.

(Extras din Revista Atitudini și dintr-o conferință a Părintelui în cadrul ASCOR Cluj)