Sfântul Prooroc Zaharia

Sfântul Prooroc Zaharia a fost fiul lui Varahie, preotul din Legea veche, având femeie din fiicele lui Aaron pe Elisabeta, sora Anei, maica Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.

Îndoindu-se de vestea îngerului în Templu, că Sfânta Elisabeta va naște pe Sfântul Ioan Botezătorul, a rămas mut până după nașterea pruncului.

Născîndu-se Ioan din cea neroditoare, când Zaharia i-a scris numele pe tăbliţă, îndată i s-a deschis gura lui şi i s-a dezlegat limba şi grăia.

În „VIEȚILE SFINȚILOR” aflăm o relatare despre cum A FUGIT SFÂNTA ELISABETA CU PRUNCUL ÎN EGIPT, Irod crezând că acesta ar fi împăratul Iudeei și cum DIN PRICINA ACESTEI FUGI ZAHARIA A FOST UCIS:

„Nu cumva acela va fi împăratul Iudeei?”

Iar când s-a născut Domnul nostru Iisus Hristos în Betleem, venind magii de la răsărit spuseră lui Irod de împăratul cel de curând născut.

Atunci Irod, trimiţând ostaşi în Betleem, ca să ucidă acolo pe toţi pruncii, şi-a adus aminte şi de Ioan, fiul Zahariei, de care ştia bine.

Căci auzise el de toate cele ce se întâmplase în vremea naşterii lui Ioan, pentru că a cuprins frica pe toţi cei ce locuiau împrejur şi în toată partea cea de la munte a Iudeei se spuneau acele lucruri de mirare şi i s-au spus chiar şi lui Irod.

Şi toţi cei ce auzeau îşi ziceau în inimile lor:

„Oare ce va să fie pruncul acesta?”

Aducându-şi aminte în acea vreme Irod de Ioan, a zis întru sine:

„Nu cumva acela va fi împăratul Iudeei?”

Gândind să-1 ucidă pe el, a trimis într-adins ucigaşi la casa lui Zaharia, dar n-au aflat trimişii pe Sfântul Ioan.

Începându-se în Betleem acea fără de Dumnezeu ucidere de prunci, glasul şi ţipetul s-au auzit în Hebron, cetatea Iudeei, că nu era aşa departe, şi pricina ţipetului aceluia s-a ştiut.

Şi, îndată, Sfânta Elisabeta, apucând pe pruncul Ioan care avea atunci un an şi jumătate, a fugit în munte.

„Munte al lui Dumnezeu, primeşte pe maica cu pruncul!”

Iar Sfântul Zaharia era atunci în Ierusalim, slujind după obicei în biserică, în rândul săptămânii sale, care în acea vreme îi căzuse.

Deci, ascunzându-se Elisabeta în munte, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu ca s-o apere pe ea şi pruncul.

Când a văzut de sus pe ostaşi cu dinadinsul căutând-o şi apropiindu-se, a strigat către muntele cel de piatră care era acolo:

„Munte al lui Dumnezeu, primeşte pe maica cu pruncul!”

Şi îndată s-a desfăcut muntele şi a primit-o pe ea înăuntrul său şi a ascuns-o de ucigaşii cei ce o căutau.

Ostaşii, neaflând pe cea căutată, s-au întors deşerţi la cel ce i-a trimis pe ei.

Martiriul Sfântului Zaharia

Atunci Irod a trimis la Zaharia în biserică, zicând:

„Dă-mi mie pe fiul tău Ioan”.

Iar Sfântul Zaharia a răspuns:

„Eu acum slujesc Domnului Dumnezeului lui Israel, iar pe fiul meu nu-1 ştiu unde este”.

Iar Irod, mâniindu-se, a trimis la dânsul a doua oară şi a poruncit, de nu-şi va da Zaharia fiul, apoi să-1 ucidă chiar pe el.

Şi s-au dus nişte ucigaşi sălbatici ca fiarele, sârguindu-se să-şi săvârşească porunca şi ziceau cu mânie către preotul lui Dumnezeu:

„Unde ai ascuns pe fiul tău? Dă-ni-1 nouă, că porunceşte împăratul. Iar de nu ne vei da fiul, apoi tu însuţi vei muri”.

A răspuns Sfântul Zaharia:

„Voi veţi ucide trupul, iar Domnul va primi sufletul meu”.

Şi îndată ucigaşii repezindu-se, după porunca lui Irod, l-au ucis pe el între templu şi altar.

Iar sângele lui care s-a vărsat pe marmură s-a închegat şi s-a făcut ca piatra spre mărturie lui Irod şi spre veşnica lui osândire.

În adâncul pustiei

Iar Elisabeta, acoperindu-se de Dumnezeu, petrecea în muntele cel ce se desfăcuse împreună cu Ioan, unde, după dumnezeiasca poruncă.

Li se făcuse peşteră şi curgea izvor de apă.

Şi a crescut un finic deasupra peşterii, plin de roade.

Când era vreme de mâncare, se pleca pomul acela jos, dându-şi spre mâncare rodul său, apoi iar se ridica în sus.

După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta, mama Înainte-Mergătorului, şi-a dat sfârşitul în aceeaşi peşteră

Iar Sfântul Ioan a fost hrănit de un înger până la creşterea lui, şi 1-a păzit în pustie, până la ziua arătării sale către Israel.

(sursă: „Viețile Sfnților”, ed. Ep Romanului și Hușilor)