PR. JUSTIN PÂRVU: AVORTUL, SĂRĂCIA ȘI URGIA LUI DUMNEZEU

Trebuie să intervenim de urgenţă ca să oprim mânia lui Dumnezeu, care o vedem revărsată asupra noastră prin ploile, inun­daţiile, taifunurile, incendiile ce le vedem astăzi în lume. Căci, precum pe vremea lui Noe oamenii mergeau cu sticluţa de apă după ei şi aceasta prevestea potopul...

Mila lui Dumnezeu în viața politică

Fiecare sat, fiecare parohie trebuie să aibă evidenţa şi a ultimului sărac, astfel încât să poată ajuta şi familiile sărace din puţinul
pe care îl au. Ar fi bine dacă Biserica ar putea găsi anumite forme de organizare, astfel încât să construiască spitale, cantine,
şcoli pentru familiile sărace. Sau chiar instituţii unde să poată oferi locuri de muncă creştinilor care sunt capabili să lucreze şi nu au un loc de muncă.

Biserica nu trebuie să facă politică, dar este datoare să intervină în societate atunci când sunt fel şi fel de abuzuri şi derapaje. Să luăm exemplul Sf. Vasile cel Mare, care a format renumitele vasiliade, ce nu aveau alt scop decât să vină în ajutorul omului sărac, omului lipsit. El nu a căutat în primul rând să critice viaţa politică din vremea sa, ci a propovăduit mila creştină în viaţa şi societatea de toate zilele.

Datoria Bisericii

Biserica nu are datoria doar să predice de la amvon despre virtuțile creştine. Avem modelul evanghelic în persoana Mântuitorului Iisus Hristos, Care nu a lăsat mulţimea să plece acasă flămândă, după ce le-a predicat despre Împărăţia Cerurilor. Ci a înmulţit pâinile şi peştii, bineînţeles prin minune dumnezeiască, de i-a săturat pe toţi. Mântuitorul ne învaţă aşadar că păstorii sunt datori să cerceteze şi să vadă starea populaţiei dacă e sau nu în nevoi. Apoi, după puterea fiecăruia, să înmulţim şi noi pâinea prin osteneala noastră omenească şi cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reuşi să dăm săracilor pâine.

Nu suntem noi sfinţi să facem minuni, dar avem datoria să ne ostenim cu puterile omeneşti în binele comunităţii. Fiecare parohie,
cât de săracă ar fi, are o mică rezervă, de unde poate începe să sporească un bun obştesc, dar să fie întra-adevăr aceste
bunuri folosite cu durere de inimă, cu grijă faţă de poporul acesta aflat în nevoi.

Dumnezeu ia belșugul de la familiile cu copii avortați

Sărăcia aceasta este şi o încurajare a uciderii în masă, prin avorturi. Vin oameni şi îmi spun că nu au cu ce să crească pruncii, şi de ce să îi mai facă? Până şi ultima ţărancă de la sat vine şi îmi spune: „Nu am cu ce să îl cresc. Îl dau afară”. Păi femeia de la ţară, de bine de rău, are acolo o bucată de pământ, o cană de făină. Dacă avortează nici atât cât au acum nu vor avea, pentru că Dumnezeu va lua de la ei belşugul.

Doar familiile cu copii mulţi vor rezista. Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu, va răspunde nevoilor acestor familii. Și chiar din copiii aceia crescuţi în sărăcie, mai târziu poate veni ajutorul. Dar noi vrem acum imediat să ne dea Dumnezeu bani şi belşug. Nu, Dumnezeu ştie când şi de ce îngăduie aşa. Aceste familii şi mame eroice duc greutăţile ţării, nu toate farfaralele care se plâng că nu
pot face copii.

Trebuie să intervenim de urgenţă ca să oprim mânia lui Dumnezeu, care o vedem revărsată asupra noastră prin ploile, inun­daţiile, taifunurile, incendiile ce le vedem astăzi în lume. Căci, precum pe vremea lui Noe oamenii mergeau cu sticluţa de apă după ei şi aceasta prevestea potopul… Apoi arderea cu foc de armament prevestită oarecum de ţigara nedezlipită de la gura omului… Tot aşa acum televizorul şi calculatorul prevestesc distrugerea psihicului uman prin această putere a tehnicii.

(Extras din volumele, „Ne vorbește Părintele Justin”, Fundația Justin Pârvu)