PR. CONSTANTIN VOICESCU: „În viaţă trebuie să ştii să te lupţi şi să rabzi”

 Pr. Constantin Catană de la mănăstirea Văratec ne relatează câteva din mărturisirile marelui Duhovnic al temnițelor comuniste, Pr. Constantin Voicescu, râvnitorul slujitor de la biserica Sapienței din București. Duhovnicul tinerilor din București, Pr. Constantin Voicescu, s-a mutat la cele veșnice la 8 septembrie 1997, la praznicul Nașterii Maicii Domnului. PR. CONSTANTIN VOICESCU: „În viaţă trebuie să ştii să te lupţi şi să rabzi”

Idealul Sfinților din închisori

Şi-ţi spun că mărturisitorii închisorilor reprezintă un ideal şi nu un dispreţ, pentru că şi-n închisoare şi-au asumat suferinţa şi moartea pentru Învierea neamului Românesc. Căci acești purtători ai Duhului Celui Dumnezeiesc au crezut şi au mărturisit că finalitatea vieţii umane, pământul, nu este moarte ci Înviere…

Da, fratele meu, a fost o perioadă grea, fiind consideraţi, noi cei care am făcut închisoare, modele proaste şi mai tot timpul am fost sub observaţie. Dar, la bisericuţa mea în care slujesc, după cum ţi-am spus, am destulă linişte şi desţelenesc multe suflete tinere, care-mi cer sprijin pentru păcatele grele ale conştiinţei lor. Și trebuie să-i ajut, în sensul deplin al cuvântului. Dar, cum îţi spuneam, zavistuitorii ne-au urât şi încă ne mai urăsc. Noi, însă, să ne lucrăm în inima smerită, mântuirea, căci duh umilit ne cere Dumnezeu şi nu slavă deşartă, pe care o caută unii şi alţii.

Persecuții

În închisoare, am fost condamnaţi la tăcere şi să negăm adevărul şi am fost persecutaţi până la paralizarea gândirii. Dar, credinţa ne-a ajutat şi pe unii şi pe alţii, ca, după ieşirea din puşcărie, să slujim cu acelaşi duh adevărul preoţiei creştine, cu harul lui Dumnezeu. Şi trebuie să mai ştii ceva: că în viaţă trebuie să ştii să te lupţi şi să rabzi. Căci miile de martiri şi de mărturisitori, prin exemplul lor, ne stau în faţă, spunându-ne că, în suferinţă şi cu sânge, au deschis vieţii omeneşti privirea înspre zarea celor veşnice, înspre Dumnezeu.

Aşa că, există viaţă omenească, cu bune şi cu rele, care nu este o scânteie efemeră şi enigmatică în haos, după cum cred unii. Ci este o existenţă ca destin spiritual în veşnicie, în care se integrează, cu preţ de suflet şi cu rost dumnezeiesc. Căci şi Hristos Mântuitorul, în acest sens, ne-a spus: „În lume, necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!”(Ioan XVI,33).

Cum să ne rugăm pentru politicieni

Despre Părintele Constantin Voicescu, mai pot să spun, că nu accepta jumătăţi de măsură, de aici şi curajul de a fi urmărit şi criticat greşelile puterii şi abaterile de la normele legale şi de la morala creştină. Cum, dealtfel, în vara anului 1995, în cuvântul său de învăţătură, la Mănăstirea Varatic spunea: „Pe cei care ne conduc ţara să-i ajutăm cu rugăciunea, ca să fie morali, să aibă comportament faţă de ei înşişi, faţă de semeni, faţă de Dumnezeu. Și dincolo de orice, să acţioneze doar în limitele legii şi să nu  subjuge raţiunea umană. Să aibă simţul măsurii şi al echilibrului, în tot ceea ce fac, şi să aibă dragoste de ţară şi popor”.

Părintele Constantin Voicescu, care a trecut prin experienţe triste, îşi justifica îngrijorarea şi frământarea lăuntrică, când, printre altele, spune. „Nouă, slujitorilor Bisericii, ne lipseşte curajul şi destoinicia puterii sufleteşti. Pentru care fapt, cedăm uşor şi nu avem atitudine în faţa problemelor ce ni se impun şi cu care ne confruntăm zilnic: dezinformări şi minciuni sfruntate, pentru a fi înşelată opinia publică.

Lupta pentru apărarea familiei creștine. Să nu fim cobai!

Lumea mi se pare întoarsă pe dos şi cu o preoţie formală, profesională, rece şi goală. De ce nu ne vom ridica împotriva legiferării căsătoriilor homosexuale – cum tot aud că se discută? Nu ne vom ridica împotriva celor fără de Dumnezeu, nu ne vom ridica împotriva celor negatori ai rânduielilor statornicite în însăşi natura omului de către Dumnezeu! Nu ne vom ridica împotriva celor ce vor să distrugă familia şi neamul românesc. De ce? Cineva spunea: Românii sunt cei mai cuminţi cobai, pe sufletul şi trupul cărora se experimentează toată otrava şi relele lumii.

Suntem preoţi, să fim responsabili şi prin slujirea şi demnitatea pe care o avem, prin harul primit de la Dumnezeu prin mâinile Episcopului care ne-a hirotonit. Să arătăm că ne pasă de ţara asta şi de poporul ei, care sunt credincioşii noştri. Şi să nu ne lăsăm seduşi de mirajul puterii şi cuprinşi de nălucirile prosperităţii care ne adâncesc, cu fiecare zi, în felurite patimi. Vindecarea sufletească a omului să fie grija noastră esenţială. Căci preoţia nu cunoaşte jumătăţi de măsură şi nu se serveşte cu compromisuri şi talanţi îngropaţi”.

Mărturie despre Pr. Constantin Voicescu

Părintele Constantin Voicescu, aşa cum l-am cunoscut, din discuţiile purtate, am constatat că, slujirea Bisericii şi dragostea de neam şi Ţară, i-au fost idealul sfânt, până la sacrificiu, într-o manieră care nu a părut niciodată forţată.

Acest mărturisitor de vrednică pomenire, care a plecat la cele veşnice, în ziua de 8 septembrie 1997, mai înainte de a împlini vârsta de 74 ani, a slujit la Altarul lui Hristos, nu cu responsabilitate profesională, ci cu umilinţă, cu smerenie. Cu o distinsă verticalitate de mare susţinător al tradiţiilor istorice şi spirituale. Și care a adoptat cu perspicacitate atitudini ce au permis dialogul şi construirea consensului, în jurul unor mari teme, fiind bun dogmatist, moralist şi un neîntrecut istoric. Fiind foarte căutat de către intelectuali şi studenţi, pentru spiritul său deschis către valorile autentice ale neamului.

A fost un mare duhovnic care, prin ţinuta şi atitudinea sa, şi-a alcătuit un portret de neuitat pentru toţi cei care l-au cunoscut, l-au ştiut şi i-au apreciat frumuseţea spirituală, inteligenţa sa morală şi eroismul cu care a rezistat tuturor tentativelor de represiune sau discriminare, care sunt un fapt obişnuit în lumea noastră, plină de păcat.

(Extras din mărturiile Părintelui Constantin Catană pentru Revista Atitudini)