Sfântului Ierarh Nifon al Constantinopolului

SFÂNTUL IERARH NIFON s-a nascut în ținutul Peloponez din sudul Greciei, în perioada 1434-1440.

A primit la botez numele Nicolae. Este tuns în călugărie de vestitul pustinc Antonie, moment în care primește numele Nifon.

În anul 1483 este chemat la slujirea arhiereasca, în scaunul de Mitropolit al Tesalonicului, iar după numai trei ani, ajunge patriarh al Constantinopolului în locul lui Simeon, trecut la cele veșnice.

Sultanul Baiazid al II-lea l-a îndepărtat din scaun în anul 1488.

Sfântul Nifon ajunge în Mănăstirea Sfântului Ioan Prodromul (Botezătorul) din insula prezentă în fata orașului Sozopolis (Bulgaria de azi).

Aici a ridicat un schit și a petrecut până în anul 1496 când a fost chemat din nou la conducerea Patriarhiei Ecumenice.

După numai doi ani și câteva luni, este din nou exilat de turci în Adrianopol.

Aici îl va cunoaște pe domnitorul Radu cel Mare al Țării Românești (1495-1508).

Radu cel Mare îl va aduce în 1504 în Țara Româneasca pentru a conduce și reorganiza Biserica.

O însoțire nelegiuită la Curtea Domneasca a lui Radu cel Mare, între sora acestuia și un boier moldovean căsătorit, a făcut ca Sfântul Nifon să se retragă la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte, apoi la Mănăstirea Dionisiu, unde își va da duhul pe 11 august 1508.

AFLAȚI una din minunile Sfântului Ierarh Nifon, cum a izbăvit un vaporaș de la înec:

Izbăvirea de înec

În anul 1916, când mănăstirea m-a rânduit econom la moara din satul Mariana (metocul din Halkidikis), am ajuns în Dafni cu un vaporaş, care pare-mi-se, se numea «Elena».

De acolo am plecat cu un alt vaporaş spre metoc, dar – vai, fratele meu! – la capătul peninsulei Sikea, la locul numit Kartalia, unde se încrucişează toate vânturile, ne-am primejduit să ne înecăm din pricina unei furtuni mari.

Puteai să vezi cum marea se juca cu sărmanul vaporaş ca şi cu o coajă de nucă.

Vedeai cum prora lui când se afunda în apă, când se ridica în aer; trosnea din toate părţile şi credeam că îndată avea să se sfărâme şi să se facă bucăţele.

Toţi călătorii erau înspăimântaţi, toţi vedeau primejdia, adică moartea, care ne împresura.

Auzeai strigăte şi rugăciuni către Maica Domnului. Câteva femei cu copiii lor au început să plângă, să strige şi să-L roage pe Hristos, pe Maica Domnului…

Până şi căpitanii se înspăimântaseră.

Atunci m-a cuprins frica şi pe mine şi am început să mă rog în picioare cu mâinile ridicate spre cer, strigând cu credinţă şi cu mare glas:

„Sfinte Părinte Nifon, apucă degrabă şi ne mântuieşte! Sfinte Nifon, izbăveşte-ne! Sfinte Nifon, ne înecăm, mântuieşte-ne!”.

Femeile, bărbaţii, căpitanii, toţi mă ascultau uimiţi.

Şi, o, minunata ta îndrăznire pe care o ai la Hristos, Sfinte Părinte Nifon! – nu au trecut zece minute şi îndată s-au potolit valurile şi tulburarea pricinuită de vânturi.

Şi peste puţin – o, minunile Tale, Hristoase al meu Preabunule, cât de mult îi iubeşti pe Sfinţii Tăi şi le împlineşti voile! – peste puţin timp, spun iarăşi, – unde a dispărut acea primejdie? – s-a făcut linişte desăvârşită şi toţi au rămas uimiţi.

Apoi căpitanii m-au întrebat:

– Ei, călugăre, cine este Sfântul acesta care ne-a izbăvit?

Iar eu cu multă bucurie şi dragoste le-am spus că acesta este Sfântul nostru, ocrotitorul mănăstirii noastre.

Atunci, toţi s-au minunat şi au preaslăvit pe Domnul.

I-au mulţumit şi Sfântului Nifon, care ne-a izbăvit dintr-o mare primejdie.

SINAXARUL VIDEO:

(sursă: Monahul Lazăr Dionisiatul, „Povestiri Dionisiate”)