Sfântul Mucenic Arhidiacon Lavrentie

Astăzi se face pomenirea SFÂNTULUI MUCENIC ARHIDIACON LAVRENTIE (LAURENȚIU) ȘI A SFÂNTULUI SIXT.

Din „Proloagele de la Ohrida”, aflăm următoarele:

Unde mergi, Părinte, fără fiul tău?

După ce a fost ucis Papa Ştefan (vezi pomenirea la 2 august), în locul său a fost ridicat în scaun Sixt, care din naştere era atenian.
Mai înainte Sixt fusese filosof, dar mai după aceea el s-a convertit la creştinism.

Timpul istoric de care ne este vorba acum a fost unul în care papii Romei erau omorâţi unul după altul, ca nişte oi de junghiere: a fi numit Papă al Romei însemna să mergi din
capul locului la moarte, împăratul Decius luase hotărîrea să extermine creştinismul.

Papa Sixt a fost repede adus la judecată, împreună cu doi dintre diaconii săi: Felicissimus şi Agapitus.

Pe când cei trei erau înşfăcaţi şi îmbrânciţi către temniţă, Arhidiaconul Lavrentie a zis către Sfântul Papă Sixt:

„Unde mergi, Părinte, fără fiul tău? Unde grăbeşti, Preasfinţite, fără al tău arhidiacon?”.

Prinderea Sfântului Laurențiu

Sfântul Sixt l-a mângâiat pe fiul său duhovnicesc şi al său arhidiacon Laurențiu, proroocinud-i că va suferi chinuri mai mari decât el pentru dragostea lui Hristos, care vor fi în scurtă vreme.
Cu adevărat, imediat după uciderea Sfântului Sixt, Papă al Romei, şi a celor doi diaconi ce au fost cu el, torţionarii l-au prins şi pe Arhidiaconul Laurențiu.

Acesta, cu mai înainte ştiinţă şi cu multă înţelepciune, deja îşi pusese în rânduială cele ale lui şi în mare şi bună rânduială lucrurile şi mersul Bisericii.

El adăpostise toate odoarele şi tezaurul bisericii la casa văduvului Cyriacus.

Puterea tămăduitoare

Pe acesta, chiar în acea vreme, Sfântul Laurențiu l-a tămăduit de o cumplită şi chinuitoare durere de cap numai cu atingerea mâinii, şi a redat vederea unui orb pe nume Crescention.

După ce a fost aruncat în temniţă, Laurențiu l-a vindecat tot de orbire pe Lucillus, care zăcea în acea temniţă de mulţi ani, şi apoi l-a botezat.

Fiind martor la minune şi la botez, temnicerul Hippolytus a dorit şi el botezul şi l-a primit.
Acesta s-a numărat şi el în rând cu mucenicii, fiind omorât pentru credinţa în Hristos (vezi ziua de 13 august).

Cum Laurențiu nu numai că nu se lepăda de credinţa lui, dar îl mai îndemna şi pe împăratul Decius să se lepede el de idolii lui, faţa lui a fost bătută cu pietre, iar trupul lui biciuit cu scorpioane (lanţuri având zale cu ghimpi, iar mânerul curbat precum coada unui scorpion).

Văzând aceste torturi bestiale, Romanus, soldat roman, s-a declarat cu glas mare atunci Creştin şi el, şi a fost omorât pe loc.

La urmă torţionarii l-au întins pe Sfântul gol pe un gridiron [grătar mare] şi au pus dedesubt foc.

Fript în foc fiind, Sfântul Laurențiu i-a mulţumit lui Dumnezeu şi a batjocorit păgânismul torţionarilor şi al bestialului lor împărat, Decius.

După ce Sfântul Laurențiu şi-a dat în mâinile lui Dumnezeu sufletul lui curat şi nobil, trupul lui a fost luat de către Hippolytus [Ipolit] temnicerul şi dus în ascuns, la adăpostul nopţii, la casa văduvului Cyriacus, iar mai apoi la o peşteră tainică, unde Hippolytus [Ipolit] l-a îngropat cu cinste.
Sfântul Laurențiu, împreună cu ceilalţi Sfinţi pomeniţi, au luat mucenicia la anul 258.

(sursă: Proloagele de la Ohrida, Sf. Nicolae Velimirovici)

Sinaxarul video: