Aflăm cu durere că fiica marelui isihast al lui Hristos în temnițele comuniste, Virgil Maxim, a trecut la Domnul joi 22 august. Slujba de înmormântare are loc astăzi. Dumnezeu să o ierte și să o așeze cu tatăl ei întru Împărăția Tatălui ceresc! Toată energia sa duhovnicească, după închisoare, Virgil Maxim a dăruit-o educației fiicei lui. Vă prezentăm o scrisoare a lui Virgil Maxim către fiica sa, Tatiana, precum și o scurtă relatare a vieții lui Virgil Maxim, după închisoare. SCUMPA MEA FETIȚĂ TATIANA | VIRGIL MAXIM
Virgil Maxim: „Aştept Învierea, aştept Arhanghelul zorilor”
La 29 iulie 1964, Virgil Maxim gustă din bucuria eliberării, clipă umbrită de îngrijorarea pentru viitorul necunoscut care îi stă în faţă. Îşi regăseşte părinţii în viaţă şi în tihna căminului natal începe să scrie poemele isihaste pe care le-a purtat în memorie atâţia ani de detenţie.
Va duce o viaţă urmărită pas cu pas de Securitate. Se va căsători şi va convieţui într-o familie creştină cu Petruţa Maxim, cu care va avea o fiică, Tatiana. Câţiva ani va funcţiona ca profesor, dar va fi scos din învăţământ, nefiindu-i tolerate preocupările de a da elevilor o educaţie creştinească. Va munci ca necalificat, până la calificarea în meseria de zidar, fiind mereu hărţuit de Securitate. Abia la 48 de ani i se permite să susţină examenul de bacalaureat. Şicanat încontinuu de autorităţi, silit să bată mereu la uşi care nu se deschid, hotărăşte să se dedice exclusiv educaţiei fiicei sale.
Lucrări tipărite
După 1989, va fi încurajat de camarazii de suferinţă să editeze două lucrări de excepţie: Nuntaşul cerului – poeme creştine cu isihaste, izvorâte din harul poetic pe care l-a valorificat în chip desăvârşit şi Imn pentru crucea purtată – socotită printre primele cărţi de memorialistică despre închisorile comuniste – în care „Virgil Maxim, în smerenia lui, ni se prezintă doar ca un mic şi neînsemnat hagiograf, care a primit porunca nevazută să înscrie în veac un semn de laudă şi mulţumire pentru darul de a fi fost contemporan cu aceste încercări prin care a trecut neamul românesc”[1].
Pe 19 martie 1997 se descătuşează din legăturile trupului trecător şi îşi ia zborul către cămara Mirelui ceresc… „Ah, Doamne, iată-mă aici la ceasul comorilor / Îmbrăţişându-mi durerea sub lespezi de patimi şi chin / Aştept Învierea, aştept Arhanghelul zorilor / În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”[2].
[1] Pr. Ioan Negruţiu, preluat de pe http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-2045885-virgil-maxim-nuntasul-cerului.htm
[2] Sergiu Mandinescu, poemul Amin.
Testamentul lui Virgil Maxim: Scumpa mea fetiţă Tatiana
…Poate ai să te întrebi, dacă nu ţi-am lăsat şi ţie ceva. Da, îţi las grija sufletului tău spre curăţie şi mântuire. Nu ai altceva mai de preţ pe lume. De aceea, aşa cum te-a învăţat şi mama ta (şi pe cât am putut să-ţi arăt şi eu prin viaţa mea), fii următoare acestei căi de sfinţenie spre Împărăţia lui Dumnezeu, cale care trece prin Biserică.
Nu înceta să fii prezentă la Sf. Liturghie, să te spovedeşti şi împărtăşeşti. Cu o firimitură de timp istoric (viaţa noastră) putem câştiga Veşnicia, îndumnezeirea fiinţei noastre.
Pentru celelalte treburi şi nevoi materiale, roagă-te lui Dumnezeu să te lumineze, ce este mai bine să faci şi cum să procedezi. Ai destule, fii atentă să nu faci din ele scop.
Să fim cu toții în Lumină
Eu plec. Sunt bucuros că am lăsat o mărturie a lucrării lui Dumnezeu în viaţa neamului nostru şi a lumii. Mă rog lui Dumnezeu să fim cu toţii în „Lumina Lui cea pururea fiitoare”. Dar lucrul acesta nu stă numai în vrerea Lui ci şi a noastră. El ne cheamă: „Vino! Ţi-am pregătit Calea!”. Noi trebuie să răspundem: „Vin, Doamne! Ajută-mă!”. Şi să pornim.
Nu va fi uşor. „De la Ioan (Botezătorul) Împărăţia Cerurilor se ia cu sârguinţă. Şi cei ce se sârguiesc aceia o câştigă”, zice Mântuitorul. Şi iarăşi: „În lume necazuri veţi avea. Dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”.
S-ar putea să nu fii scutită de unele încercări. Dar şi aurul trece prin foc pentru a se „lămuri”. Şi abia atunci valoarea lui este confirmată.
Doresc să te căsătoreşti. Roagă-te lui Dumnezeu să-ţi rânduiască un soţ credincios şi harnic. Să vă dea Dumnezeu copii şi să-i creşteţi în frica Lui, văzând mai întâi dragostea şi înţelegerea dintre voi. Puneţi mai presus de iubirea trupească iubirea sufletească, ajutându-vă unul pe altul să vă depăşiţi omeneştile slăbiciuni. Înţelegeţi că nimeni nu e desăvârşit şi că dragostea se face lucrătoare în suportarea şi răbdarea reciprocă. Aceasta e taina durabilităţii căsniciei.
Acum ne despărțim
Acum ne despărţim. Dar numai trupeşte şi pentru scurt timp. Nădăjduiesc să ne revedem şi să ne bucurăm cu Bucuria neîmpuţinată dăruită şi promisă nouă, în trupul cel nou, transfigurat, de pe Tabor, pe care-l vom avea în Ziua Învierii.
Maica Domnului, care a avut-o în grijă pe mama ta (şi pe mine în „Pântecele chitului”, în care m-a zămislit din nou, ca să mă nasc după 22 ani, „înnoit în duhul minţii mele”) să-ţi fie ocrotitoare şi mângâietoare.
Mulţumeşte-te cu puţin. Nu te lăsa ispitită de „modernism” şi „mondenism”. Aceasta e arma cu care Satan înşeală mai ales pe femei. Fii harnică şi poartă grijă de casa ta. Cât mai puţine relaţii cu lumea. „Să fii în lume dar să nu fii din lume”, zice Ap. Pavel. Fiindcă foarte mulţi trăiesc în neorânduială, fără cenzură morală, fără frică de Dumnezeu.
Fie-ţi milă de cei nevoiaşi şi de cei bolnavi. Pe cât îţi stă în putinţă, mângâie necazul lor.
Închină lui Dumnezeu orice jertfă pe care o faci şi orice lucrare. Fără rugăciune nu întreprinde nimic. O Sfântă Cruce să te însemneze şi un „Doamne ajută-mi (ne)” să fie începutul oricăror acţiuni. Iar „Doamne mulţumescu-Ţi” să încheie orice lucrare a ta.
Nu lăsa copiilor atâta libertate încât să piardă ascultarea de părinţi şi teama de Dumnezeu.
Satan a pregătit pentru mileniul trei o lege numită „drepturile omului” prin care încearcă să scoată pe individ din comunitate şi să-l îndrepte împotriva ei, prin libertinaj moral.
Acum te las în seama lui Dumnezeu.
Tuturor rudeniilor, prietenilor şi cunoscuţilor spune-le că îi aştept la „Ospăţul Luminii Nunţii Fiului de Împărat”.
Te sărută tatăl tău după trup, încredinţat de revederea noastră în Dumnezeu.
(O parte din materiale le puteți citi în cartea „Sfinții închisorilor”, mănăstirea Paltin)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.