”Când vă certaţi vin îndată diavolii”- Sf. Constantin Sârbu

Părintele Constantin Sârbu, mărturisitor și pătimitor al lui Hristos în temnițele comuniste, a fost canonizat recent de către Patriarhia Română. Sfântul era un înainte-văzător și săvârșea nenumărate minuni. Vă împărtășim o mărturie ce ne învață să nu ne mai certăm între noi. ”Când vă certaţi vin îndată diavolii”- Sf. Constantin Sârbu

De ce vă certați?

Dar lucrarea cea mai importantă a Părintelui a fost activitatea duhovnicească, de educare creştin-ortodoxă şi patriotică a credincioşilor. El considera că cea mai importantă misiune şi datorie a unui preot este să aducă pe oameni la picioarele Mântuitorului şi aceasta să o facă cu tact şi cu mare iubire. Avea o seninătate şi blândeţe deosebită, fiind un clarvăzător, cu un zâmbet în care se vedea iubirea lui. Spunea: „Înfrânează-te de la rău şi biruieşte-l pe satana prin post, rugăciune şi milostenie”.

Trecând pe stradă a auzit cum doi tineri se certau. A deschis uşa şi i-a întrebat: „De ce vă certaţi? Hai să-l dăm afară pe diavol”. S-a uitat la ei, că era clarvăzător şi a spus femeii: „Dumneata eşti de vină, îl sâcâi la cap, îl cercetezi în toate şi îl plictiseşti. Hai să facem o slujbă. Știi să te închini?”. Făcea o cruce strâmbă. A îndreptat-o şi a chemat şi pe cei doi băieţi, copiii lor.

Diavolul și cearta

După slujbă i-a binecuvântat şi i-a miruit. Le-a spus: „Să nu vă mai certaţi. Voi nu vedeţi dar eu am văzut câţi diavoli erau în casă la voi. Când vă certaţi vin îndată diavolii. Să fie pace. N-aveţi icoană, văd că aveţi lucruri bune, dar icoană nu aveţi în casă”.

A trimis-o pe Cocuţa, care era de faţă şi a adus o icoană din podul casei parohiale. Le-a dat icoana şi le-a spus: „Să vă închinaţi lui Dumnezeu. Dimineaţa când vă sculaţi, ieşiţi afară, uitaţi-vă la cer şi ziceţi: Doamne Tu eşti acolo şi eu sunt aici. În ziua de azi, Tu ajută-mă. Eu nu ştiu să mă descurc, sunt un om slab. Ai Tu grijă în ziua de azi pentru mântuirea mea. Aşa să ziceţi şi să vă rugaţi”. Ne-au întrebat de la ce biserică suntem ca să vină şi ei. Au devenit nişte buni credincioşi care au ajutat biserica mult şi nu s-au mai despărţit de Părintele care i-a adus la picioarele Mântuitorului. Acestea nu sunt vorbe, ci fapte.

(Material publicat în Revista Atitudini Nr. 32)