CÂND MOARE SUFLETUL? SF. SIMEON NOUL TEOLOG

Sf. Simeon Noul Teolog ne tâlcuiește ce este trupul și ce este sufletul, care este legătura între acestea și ce ține sufletul viu? Cum ajungem să devenim morți sufletește și care sunt semnele morții sufletești? CÂND MOARE SUFLETUL? SF. SIMEON NOUL TEOLOG

Moartea. Trup și Suflet

Moartea sufletului este despărțirea de Sfântul Duh, precum moartea trupului este despărțirea de suflet. Iar „boldul morții este păcatul” (1 Cor.15, 56). Căci moartea și stricăciunea sunt odrăslirile păcatului. Prin păcat a murit sufletul din viața veșnică, fiind despărțit de Sfântul Duh și de Împărăția Lui… Moartea trupului și stricăciunea acestuia sunt chipuri ale stricăciunii și morții sufletului.

Una este ființa sufletului și alta ființa trupului. Una este înțelegătoare, iar alta simțită. Trupul s-a stricat și a murit, căci a ieșit din el sufletul, lucru care înseamnă moartea.

Cu sufletul nu este așa. Ci a murit mai întâi sufletul – căci a ieșit din el harul dumnezeiesc, care era împreună cu el imediat ce a fost zidit de Sfântul Duh Dumnezeu – și atunci s-a stricat. Dar stricăciunea sufletului este devierea și stâlcirea cunoașterii drepte și deschise și poftirea tuturor relelor..

Moartea sufletului

Căci, după ce apare devierea de la gândurile drepte, cresc semințele răutății ca niște spini și ciulini, după felul viermilor în trupul mort. Și aceștia sunt: invidia, mânia, necazul, răzbunarea, mândria, semeția, slava deșartă, nemilostivirea, lăcomia, răpirea, nedreptatea, pofta neînțelegătoare, furia nerațională, șoaptele, vorbirea împotrivă, gelozia, cearta, batjocurile, glumele, nebunia după slavă, jurămintele, disprețuirea lui Dumnezeu, nerușinarea. Și orice lucru rău și urât de Dumnezeu. Pentru că omul nu mai este după chipul lui Dumnezeu, pentru care a fost făcut, ci după chipul și asemănarea diavolului, care a creat răul…

După ce Duhul Sfânt se desparte de suflet, toate înțelegerile și gândurile lui se destramă și se strică…

Învierea sufletului

Pentru aceasta este necesar să se boteze în Duhul Sfânt tot cel ce a crezut în Hristos, să se preschimbe și să fie plăsmuit din nou mai întâi și să devină zidire nouă. Căci Hristos a afirmat că nu poate să între sau să vadă împărăția lui Dumnezeu cel ce nu s-a născut din nou.

Aceasta este învierea sufletului în veacul de acum. Căci prin părtășia, împărtășirea și participarea astăzi la Dumnezeu-Omul Iisus se face viu iarăși mai întâi sufletul și primește înapoi nestricăciunea lui dinainte prin puterea harului Sfântului Duh, din împărtășirea de Iisus. … Căci precum lucrările sufletului arată că trupul este viu, tot astfel lucrările Duhului curat indică faptu că sufletul este înviat: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea„ (Gal. 5, 22).

(Extras din „Sf. Simeon Noul Teolog. 24 de cuvinte despre viața duhovnicească”, Editura Doxologia).