CUM I S-A ARĂTAT SF. EVMENIE UNUI MEDIC. MITROPOLITUL NEOFIT

Să îl ascultăm pe IPS Neofit de Morfu, în dialog cu maicile de la mănăstirea Paltin Petru-Vodă, povestind o mare minune petrecută într-un spital din Cipru. Mitropolitul Neofit a fost ucenic apropiat al Sf. Evmenie Saridakis. CUM I S-A ARĂTAT SF. EVMENIE UNUI MEDIC. MITROPOLITUL NEOFIT

CUM I S-A ARĂTAT SF. EVMENIE UNUI MEDIC

Eu tot auzeam despre situația multor țări în perioada covidului și i-am zis la un moment dat Sfântului Nichifor: „Sfinte Nichifor, pe tine te cheamă mulți în ajutor, dar trimite-l și pe Sf. Evmenie[1] pe «frontul» acesta, ca să ajute lumea”.

Vă vine să credeți că acelui doctor, Nicolae, i s-a arătat Sf. Evmenie? El era intubat și în fază terminală, iar Sf. Evmenie i s-a arătat și zâmbea la el. Doctorul îl cunoștea pe sfântul, pentru că îi dădusem două icoane, pe care să le țină în cabinetul său, să se roage la ele și să-l inspire atunci când dă un diagnostic. Îi dădusem, deci, o icoană a Sfântului Evmenie, care fusese și el lepros și una cu Sf. Iacob Tsalikis, care era de asemenea un om foarte sensibil și bolnăvicios. Le-a pus în cabinet și toți care intrau întrebau cine sunt sfinții din icoane. Înțelegeți că prezența icoanelor pe perete avea un caracter misionar, în primul rând. Oamenii veneau cu problema lor la doctor și acolo făceau cunoștință cu alți doi „doctori fără de arginți”.

SF. EVMENIE: „EU SUNT CU TINE!”

Când i s-a arătat Sfântul zâmbind, doctorul l-a întrebat: „Gheronda, suntem de râs sau de plâns?”. Sfântul i-a răspuns: „Ai fost de plâns, Nicola al meu, dar acum ești de bucurie!”. „Serios?”. „Hai să-ți arăt rinichii tăi, cum i-au făcut doctorii”… I-a arătat ca la raze. Arătau ca două smochine uscate. „Acești rinichi, ai cui sunt? Par să fie ai unui mort!”. „Tu ești!”. „A, înseamnă că s-a terminat, gata? Mergem sus?”. „Nu”. „Păi și cum trăiesc cu ei, așa? Medical vorbind, nu este posibil să rămâi în viață cu așa ceva”. „Da, dar te ține în viață Duhul cel dătător de viață și eu o să stau cu tine!”.

A stat cu el mai mult de 20 de zile. Cei doi au vorbit despre toate subiectele. Până și despre mine au vorbit: „Știi”…, i-a zis Nicolae, „îl am duhovnic pe părintele Neofit”. „Da, da, să-l asculți! Mă imită… Să-i spui, însă, că nu-mi place că exagerează!”.

ZÂMBETUL SF. EVMENIE

Îmi povestea apoi, Nicolae, că deși zâmbea, avea o seriozitate mereu în expresie. Aceasta pentru că el nu zâmbea din cauza unor glume, ci pur și simplu, zâmbetul lui era de la Dumnezeu. Odată chiar l-a întrebat un om pe Sf. Evmenie, de ce zâmbește mereu și Sfântul i-a răspuns: „Acest zâmbet pe care-l vezi, nu-i ca celelalte, lumești. Acesta este din cele cerești!”. Apoi, i-a mai spus Sf. Evmenie lui Nicolae: „Trebuia să vină Sf. Nichifor la tine, dar s-a înțeles cu vlădica și m-a trimis pe mine”. În felul acesta, Nicolae a început să-și revină ușor-ușor. Rinichii și plămânii au început să se refacă, iar acum consultă medical toată insula Cipru. Acum s-a făcut bine cu desăvârșire.

[1] Sf. Evmenie Saridakis a fost părinte duhovnicesc al IPS Neofit de Morfu.

(Interviul integral cu IPS Neofit de Morfu îl puteți citi în ultimul Număr al Revistei Atitudini)