PĂRINTELE JUSTIN: „DE CÂND TE AȘTEPT ȘI TU TE-AI LĂSAT AȘTEPTAT!”

Vă relatăm o minune a Părintelui Justin, împărtășită de unul din prietenii și cititorii Revistei Atitudini. Din această relatare se poate întrevedea darurile duhovnicești ale Părintelui Justin Pârvu: vederea cu duhul, înainte-vederea, dragostea de aproapele, milostenia și rugăciunea pentru cei în necazuri și nevoi. PĂRINTELE JUSTIN: „DE CÂND TE AȘTEPT ȘI TU TE-AI LĂSAT AȘTEPTAT!”

PĂRINTELE I-A SPUS PE NUME

Am ajuns pentru prima dată la Mănăstirea Petru Vodă în 2001, după ce am fost admis la seminarul teologic de la Neamț.
Mama auzise în multe rânduri de Părintele Justin dar nu reușise să ajungă la el, ca să îl cunoască. Cu ocazia admiterii la Seminar, mama mi-a propus să mergem până la Părintele Justin. Pe atunci nu aveam mașină. Am mers cu autobuzul până în Poiana Teiului și de acolo a trebuit să mergem 15 km pe jos până la Mănăstirea de călugări, Petru Vodă.
Ne-am așezat la rândul ce se făcuse la ușa chiliei părintelui. Am așteptat câteva ore, apoi am intrat. Primul lucru pe care mi l-a zis părintele: „Măi, Steliane, de când te aștept și tu te-ai lăsat așteptat!”. Eu nu fusesem niciodată la el, iar mama nu avusese timp să-i spună cum mă cheamă pentru că intraserăm toți odată. Iar cu telefoanele nu era ca acum… Vă dați seama cât de uimit și surprins am fost când mi-a zis părintele pe nume, deși mă vedea pentru prima dată.

„SĂ NU PLECAȚI ÎN STRĂINĂTATE LA STUDII”

Am mai pățit odată ceva asemănător cu părintele Justin. Eram în anul III de facultate și aveam un coleg cu care discutam adesea, diverse lucruri. La un moment dat, am avut o discuție mai aprinsă și am ajuns să ne contrazicem pentru că el avea multe îndoieli în materie de credință. Mă tot întrebam: „Măi, cum să-i arăt eu că nu-i așa cum crede el…?”.
Joi noaptea se făcea Sfântul Maslu la Petru Vodă. Am zis să-l duc joi, dar nu aveam cum, că aveam ore. Ne-am hotărât se mergem, într-un final. Am sunat din timp. Dobândisem o oarecare apropiere fată de Părintele, datorită părintelui Ioan, care era nepot de al Părintelui Justin. Fusese preot la Grințieș, dar pe-atunci era preot la Sfinții Trei Ierarhi, iar eu eram cântărețul lui. Îl chema Iliescu, după numele de familie. Erau din Poiana Teiului. Mama părintelui Ioan era soră cu părintele Justin. Acum e trecut la cele veșnice și este înmormântat la Grințieș.
I-am zis părintelui Ioan că vreau să ajung la Părintele Justin. Deja se mutase la maici. Am ajuns la Petru Vodă, am intrat la Părintele, am discutat puțin. Apoi îmi zice: „Să nu plecați în străinătate la studii că veniți cu influente din vest…”. Eu mă tot gândeam: „Ce treabă are că doar nu am zis că plec undeva?!”.

POVESTEA CĂRȚII

Vorbim de toate şi la un moment dat îi zice lui Marius: „Măi, Marius, mergi un pic afară că trebuie să vorbesc ceva cu Stelian”. Iese colegul meu şi-mi zice: „Uite acolo sub scaun, vezi că este o sacoșă pentru tine!”. Cu o zi înainte noi fusesem la Mănăstirea Sihăstria. Acolo cunoșteam un părinte. Ne-am dus să-l căutăm și l-am aflat chiar la intrare în biserică, citind din pravila lui Sachelarie. Când l-am văzut m-am bucurat și i-am îi zis: „Părinte, vă rog frumos, da-ţi-mi şi mie cartea cu împrumut, că eu caut demult cartea asta şi am nevoie de ea la facultate”.

Făceam Facultatea de Drept. Aveam o materie – Drept bisericesc şi erau nişte articole care erau foarte greu de găsit. Ultima ediție a acestei cărți apăruse prin 78-79. I-am zis părintelui: „Mă duc până la Tg. Neamţ, că sunt cu maşina, o xeroxez şi o aduc înapoi”. „Nu şi nu şi nu! M-am mâniat pe acel părinte și l-am judecat în mintea mea: „Câtă zgârcenie poate să aibă un monah… nu are încredere că o aduc înapoi?! Ce pot să fac cu ea…?”.

„A FOST UN SFÂNT ÎNCĂ DIN TIMPUL VIEȚII”

Am plecat de acolo și în următoarea zi ajung la Părintele Justin şi zice: „Vezi, acolo, în sacoșă!”. Am și acum cărțile acasă, vă pot arăta! Iau sacoșa, mă binecuvântează Părintele, cobor scările. În timp ce coboram scările, ca un român ce sunt, curiozitatea m-a omorât. M-am uitat în sacoșă și ce credeți că era acolo…? Era Pravila lui Sachelarie, nou-nouță. Mai era o carte în sacoșă – Noțiunea de om şi Dumnezeu în fiziologia lui Paulescu şi un plic. În plic era o bancnotă de 500 de lei. Fix de 500 lei aveam eu nevoie ca să-mi plătesc căminul, a doua zi.
Nu i-a venit să creadă colegului meu sceptic. „I-ai spus tu?”, îmi zice. „Cum să-i spun eu? Ești culmea! Că am nevoie de bani…?!”.
Au fost foarte relevante, pentru mine, aceste întâmplări minunate cu Părintele. Stai și te gândești că, uite, Părintele a avut o viată de jertfă. E indubitabil faptul că părintele Justin a fost sfânt. A fost sfânt încă din timpul vieții.
(Mărturie relatată de S.M. din București)

Articol publicat în Revista Atitudini Nr. 85

Foto credit: Cristina Nichituș Roncea