Dragoste clonată sau adevărată? Scriitorul Andrei Virgil Petrache ne face analiza la sânge. „Clona este iubirea care pune condiții absurde. Care vânează defectele. Și care se supără dacă n-o iubești înapoi. Clona așteaptă să i se umple golurile. Are mereu un interes.”
O descriere realistă a sentimentului de Iubire. Iubim sau avem doar o dragoste clonată? Aflați în următorul articol de ce nu știm să iubim? Andrei Virgil Petrache: Oare știm să iubim?
Dragostea este cel mai prost înțeles sentiment.
Pe care îl schimonosim până când suntem ferm convinși că, gata, de acum iubim. Ca și cum am descoperit un nou instrument pe care îl acordăm disperați la frecvențele noastre joase și invalide. Ca după aceea să ne lăudam că ne-am îndrăgostit și că iubim de nu mai putem.
Dragostea și imaginația
Suntem gata să facem orice pentru dragostea pe care ne-am desenat-o în imaginația noastră sufletească.
Dragostea este însă numai una. Și este atât de minunată și deplină încât energia ei se manifestă diferit față de propriul copil, față de părinte, față de persoana iubită și față de fiecare aproape al nostru.
Însă noi, de vreo câteva mii de ani încoace, tot încercăm să o conjugăm la plural. O conjugare din care ne-am ales cu o armată de clone desfigurate.
Suntem oare gata să mergem până la capăt pentru dragostea cea adevărată?
Unii poate.
Să întrebăm Dragostea
Însă cred cu tărie că dacă aș invita Dragostea la un podcast, n-ar consimți să scoată niciun cuvânt. Și-ar trage numai palme în cap. Sătulă de iubirismele noastre. Sătulă să o urâm. Pe ea, singura care ne iubește.
Dar cum ajungem să o urâm?
Încercând să trăim povești de dragoste, costumându-ne în clona din capul nostru. Iar după ce dragostea noastră personalizată este spulberată, ajungem nu doar să urâm, ba chiar să blestemăm, fiind cu totul străini de dragostea autentică și neștiind de fapt pe Cine pălmuim.
Dragostea clonată
Cum deosebești clona de adevărata dragoste?
Clona este iubirea care pune condiții absurde. Care vânează defectele. Și care se supără dacă n-o iubești înapoi. Clona așteaptă să i se umple golurile. Are mereu un interes. Și întotdeauna are o listă cu defecte și calități pe care le bifează cu o nemaipomenită satisfacție. Ea niciodată nu ezită să facă reproșuri. Și niciodată nu se vede vinovată.
Clona iubește să fie rănită, se îndulcește din suferință și se preface într-o așa-zisă tragică eroină încercând să-l salveze pe cel ce face rana. Cu toate că nu cere să fie salvat.
Dar mai presus de toate, clona nu știe să iubească. Și sfârșește ca un rateu emoțional și psihic.
Cea adevărată
Atunci cum arată dragostea? Ca un copil blând.
Dragostea e drumul de la o inimă la alta. Tot ea e un mers liniștit până acolo. Dragostea nu așteaptă să fie iubită înapoi. Ea întotdeauna se dăruiește. Dragostea nu umple goluri.
Ea preface sufletul cu totul. Dragostea e mereu gata să te asculte. Ea rabdă și suferă, dar niciodată prostește.
Dragostea nu forțează niciodată ușa. Și nu are cum să fie oarbă. Ea le vede pe toate cele rele, dar alege să le acopere. Și să le îndrepte cu blândețe.
Dar mai presus de toate, dragostea nu doarme. Ea doar odihnește.
Eu, rău fiind, pot să iubesc doar pentru că am fost iubit întâi. De Cel ce lovit fiind cu palma, a stricat blestemul.
Mai multe articole de autorul Andrei Virgil Petrache, puteți citi aici:
Puteți sprijini activitatea editorială a revistei ATITUDINI și prin Paypal.
POMELNICE ȘI DONAȚII
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.